Excelenţei Sale Domnul Solyom Lászlo, Preşedintele Republicii Ungaria

March 23, 2010 •Ambasada Republicii Ungare, Dr. Dan Brudascu, Romania, Ungaria •Views: 1567

Excelenţa Voastră,

Datorită unei orientări mai vechi în politica oficială ungurească, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar continuată, habotnic şi nejustificat, şi de guvernele şi şefii de stat ce au urmat după 1990 (de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat nici pe continent, nici în ţara dvs.), respectiv după prăbuşirea regimului comunist în fostele ţări comuniste, Ungaria a rămas, în percepţia multor popoare central şi sud-europene, o sursă constantă de neîncredere şi instabilitate politică şi militară (exact ca în plin Ev Mediu), atât în zonă, cât şi la nivel european. Acest fapt se datorează modului nefiresc în care noua clasă politică (o fi ea cu adevărat nouă, dezbărată de vechile metehne revizionist revanşarde?) de la Budapesta şi-a înţeles rostul şi menirea, inclusiv prin asumarea dreptului (cu încălcarea oricăror principii de drept internaţional şi practici curente, democratice şi civilizate în ţările civilizate şi democratice ale lumii de azi), de a interveni pentru aşa zisa soluţionare a chestiunii minoritarilor maghiari din ţările vecine, aducând directă şi gravă atingere suveranităţii, integrităţii şi demnităţii naţionale a ţărilor cu minoritate maghiară. Lucru şi mai grav, prin politica promovată, guvernele şi diplomaţii maghiari au dat, adesea, semnale clare că, în pofida declaraţiilor contrare făcute în organismele europene şi internaţionale la care ţara dvs. este parte, nu acceptaţi şi nu recunoaşteţi tratatele şi acordurile internaţionale care stabilesc, consfinţesc şi definesc graniţele teritoriale de stat ale ţărilor în cauză. În plus, prin comportamentul lor, guvernanţii de la Budapesta, în pofida susţinerii proiectelor europene de integrare şi de asigurare a unui sistem colectiv de securitate, prin aderarea la structurile militare ale NATO, ne-au arătat că sunt încă sclavii neputincioşi ai principiilor şi practicilor extremist revanşarde şi revizioniste specifice regimurilor horthyst şi comunist, ameninţând constant pacea, liniştea şi siguranţa a milioane de cetăţeni din statele central şi sud est europene din regiune. E foarte posibil ca să nu fi dispărut complet din opţiunile politice ale elitei maghiare himerica şi fantezista speranţă a refacerii Ungariei Mari, care, de-a lungul timpului, a adus atâtea inimaginabile suferinţe şi a produs atâtea drame popoarelor vizate. Tot după 1990, în mod absolut nefiresc, preşedinţii Ungariei şi alţi înalţi demnitari guvernamentali sau parlamentari au început o periculoasă politică de sfidare a vecinilor, prin efectuarea a frecvente vizite neoficiale şi particulare în zonele din ţările vecine cu populaţie maghiară. Dacă astfel de vizite ar fi fost de bună credinţă şi nu ar fi urmărit să suscite mişcări de tip segregaţionist şi sdeparatist, le-am fi trecut cu vederea, cu atât mai mult cu cât şi România face parte dintre ţările care au militat şi asigurat condiţii pentru libera circulaţie a tuturor cetăţenilor europeni, deci inclusiv a celor maghiari.

În afara acestor vizite (nejustificate decât de dorinţa stimulării tendinţelor separatiste ale unor minţi bolnave, dar beneficiare ale unor consistente stipendii şi beneficii financiare şi materiale din partea Budapestei), aţi început să organizaţi, fără consultarea, măcar de formă, a autorităţilor ţărilor vizate, sărbătoriri ale zilelor naţionale ale Ungariei , nu acasă, în ţara dvs., ci în Transilvania (mai ales şi ca urmare a unei condamnabile lipse de fermitate şi de reacţie promptă şi coerentă din partea guvernanţilor români), uitând că acest teritoriu este, după 1918, fapt consfinţit prin acorduri şi tratate internaţionale, la care Ungaria este parte semnatară, face parte integrantă şi indivizibilă din statul naţional român şi nu mai e o provincie subordonată fostului imperiu dualist. Trecem cu vederea chiar şi astfel de dovezi de lipsă de fair play din partea Ungariei şi a clasei ei politice, chiar dacă, prin declaraţii oficiale, dumneavoastră, înainte de accederea în UE şi NATO, v-aţi angajat să contribuiţi la unitatea, sub toate aspectele, a continentului european, nu la revenirea la politici extremiste, revizioniste etc., dezavuate şi ferm condamnate de istorie şi de dreptul internaţional. Nu putem să nu observăm, Excelenţă, că, după aceste nefiresc de frecvente vizite şi serbări iniţiate de autorităţile maghiare în Transilvania românească, au apărut şi se manifestă tot mai frecvent, agresiv, stupid şi ameninţător unele grupuri de cetăţeni români de etnie maghiară, care doresc sfârtecarea teritoriului nostru naţional, prin realizarea unor enclave segregaţioniste în judeţele româneşti Harghita, Covasna şi Mureş. Chiar dvs. personal, din păcate, aţi declarat, în mai multe rânduri, că susţineţi aşa zisa autonomie a ţinutului secuiesc, în realitate o acţiune de tip terorist îndreptată împotriva suveranităţii şi integrităţii unui stat european, dar şi a liniştii şi stabilităţii în această parte a Europei .

Aş dori să vă precizez, domnule Preşedinte, că, după 1990, autorităţile române s-au preocupat nu numai de asigurarea de drepturi reale egale tuturor locuitorilor acestei ţări, indiferent de originea lor etnică, dar şi de posibilitatea reprezentării lor în toate structurile alese democratic ale noii puteri de stat. Totodată, date fiind unele disfuncţionalităţi de ordin administrativ, reale şi recunoscute şi de noi, românii, inclusiv de Preşedintele Traian Băsescu, sunt făcute eforturi, mai ales de actualul guvern, pentru asigurarea unei autonomii locale sporite, în toată ţara, dar nu pe considerente etnice, creând astfel premise ale unei mai mari apropieri între administraţie şi cetăţeni, ale unei autonomii, cum spunea actualul preşedinte al României, identică la Iaşi, Constanţa, Timişoara etc, cu cea din zonele vizate de interesele segregaţionist separatiste ale unor minţi bolnave din Harghita, Covasna sau Mureş. (Ce este curios şi grav, în acelaşi timp, Excelenţă, este faptul că, chiar şi dvs., în loc să vă ocupaţi de rezolvarea multor probleme, complexe şi grave, din Ungaria, cum ar fi, între altele: încetarea politicii de deznaţionalizare şi asimilare a minorităţilor etnice trăitoare în Ungaria post-trianonică, asigurarea de drepturi şi libertăţi reale pentru toţi cetăţenii maghiari, indiferent de originea etnică, inclusiv dreptul acestora de a face parte din structurile şi instituţiile alese democratic, inclusiv la nivel de Parlament, încetarea limitării, pe criterii etnice, a accesului acestora la funcţii publice, în armată sau în administraţia centrală a Ungariei, vă ocupaţi – oare chiar nevinovat şi dezinteresat? – de situaţia dintr-un stat vecin, implicându-vă direct, şi în mod inadmisibil, în crearea unor situaţii conflictuale într-o zonă a României, în speranţa unor inadmisibile modificări de natura graniţelor şi structurii teritoriului naţional al acesteia). După câte cunoaşteţi, Excelenţă, încă de la venirea ungurilor în zonă, în jurul anului 895, ei au adus nenumărate neajunsuri şi suferinţe poporului meu. De-a lungul veacurilor zeci de milioane de români au fost răpuşi de războaiele şi rapturile teritoriale ungureşti. Aceeaşi politică de ură şi distrugere a căpătat, mai ales după 1867 şi până la prăbuşirea dualismului – acest bolnav incurabil din centrul Europei -, un caracter şi mai grav prin tendinţele de deznaţionalizare şi asimilare forţate a românilor. Nu e cazul să evoc aici numeroasele cazuri elocvente ale brutalităţii şi primitivismului de care au dat, de atâtea ori, dovadă atât autorităţile maghiare , cât şi o serie de grofi şi magnaţi, mai ales din Transilvania, în mod individual. Aceeaşi politică iresponsabilă a fost şi este continuată după 1918 împotriva minorităţii române rămasă în Ungaria post trianonică. Altfel nu ne putem explica de ce, faţă de cei peste 900.000 de români rămaşi în Ungaria după 1918, în prezent, potrivit statisticilor dvs. oficiale, în Ungaria ar mai exista doar vreo 10.000 de persoane care s-au declarat români? Inclusiv o serie de cercetători şi universitari americani şi vest europeni au constatat această situaţie nefirească, dar şi tendinţele, graţie politicii oficiale ale Budapestei, de dispariţie completă a vorbitorilor de limbă română din Ungaria peste doar câţiva ani. Cui serveşte, Excelenţă, o astfel de politică extremistă, de tip fasist, care pare a nu vă deranja şi a nu vă obliga la măsuri care să facă dovada că sunteţi cu adevărat ataşat valorilor democraţiei şi civilizaţiei europene. După odiosul Diktat de la Viena, din 30 august 1940, trupele horthyste s-au năpustit asupra părţii de nord vest a României şi au adus moartea a zeci de mii de români, evrei şi ţigani, ca şi la expulzarea tuturor celor care nu se împăcau cu statutul lor de sclavi ai regimului horthyst.

De la acest trist şi dureros moment se vor împlini anul acesta 70 de ani. Cred cu tărie că a venit momentul ca, după modelul altor lideri de state civilizate , cu acest prilej, dvs., în calitate de şef de stat al Ungariei, să faceţi o vizită oficială în România şi, de la înalta tribună Parlamentului ţării mele, într-o şedinţă solemnă, să cereţi oficial iertare românilor pentru toate crimele şi suferinţele produse poporului nostru. O asemenea măsură nu ar avea menirea de a vă umili ca popor sau stat, sau pe dvs. personal, ci, dimpotrivă, ar fi un semnal credibil al maturităţii şi responsabilităţii politice a ţării dvs., capabilă să recunoască şi să-şi asume greşelile şi excesele trecutului. Aceste scuze nu le aşteaptă doar etnicii români, ci şi cei de naţionalitate evreiască sau ţigănească, care, la fel ca românii, au fost ţinta urii oarbe şi a cruzimii, de-a lungul veacurilor, unor fapte odioase şi a unor crime dezavuate de lumea civilizată. Un asemenea gest nobil ar avea menirea, Excelenţă, şi de a contribui decisiv la încetarea neîncrederii şi suspiciunilor multiseculare dintre popoarele noastre, dar şi semnalul unui nou şi luminos început în relaţiile noastre, sub semnul încrederii reciproce atât de necesară unei construcţii politice care să reziste oricăror încercări şi ameninţări.

Cred cu tărie, Excelenţă, că şi ungurii au nevoie de pace, concordie şi înţelegere pentru a-şi putea materializa obiectivele şi idealurile. Prin gestul dvs., Excelenţă, veţi aduce o contribuţie excepţională la o schimbare majoră de atitudine şi optică în politica statelor din regiune, restabilind încrederea şi respectul reciproc, un nou climat politic cu efecte benefice asupra situaţiei din Balcani. Rămâne să demonstraţi că dvs. şi ţara dvs. militaţi pentru o politică mare în regiune, în deplin consens cu cea aşteptată de partenerii noştri vest europeni sau să continuaţi să rămâneţi sclavii revizionismului păgubos şi periculos. Gestul dvs. ar fi, Excelenţă, şi o răsplată tardivă pentru faptul că, numai în secolul XX, armatele române au eliberat de două ori Budapesta , stopând, prima oară consolidarea comunismului în Ungaria şi evitând extinderea lui spre Vestul continentului nostru, iar a doua oară punând capăt suferinţelor crerate de ocuparea nazistă a tării dvs..

În speranţa că veţi acorda atenţia cuvenită acestei sugestii, vă rog să îmi permiteţi, Excelenţă, să vă adresez sincere urări de succes în nobila misiune ce vă revine.

Cu respect, Dr. Dan BRUDAŞCU,

cetăţean român şi european

Sursa: Napocanews

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

2 Responses to Excelenţei Sale Domnul Solyom Lászlo, Preşedintele Republicii Ungaria

  1. Ion Ciobanu says:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "Excelenţei Sale Domnul Solyom Lászlo, Preşedintele Republicii Ungaria"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/excelentei-sale-domnul-solyom-laszlo-presedintele-republicii-ungaria-2/