EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (I)

August 10, 2017 • UDMR • Views: 807

Cu privire la Raportul asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de România privind protecția și dreptul de a utiliza limba maghiară, prin ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 întocmit de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) prin Serviciul de reprezentare și asistență juridică „Mikó Imre” (raportul UDMR aici) cu ocazia celui de-al doilea Raport periodic depus de România la Secretarul General al Consiliului Europei, Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), prin domnul Dan Tanasă în calitate de președinte, face următoarele precizări și completări menite să combată unele neadevăruri și manipulări prezente în raportul UDMR.

Completări și precizări cu privire la capitolul VI. Art. 10 Autoritățile administrative și serviciile publice – Analiză privind obligațiile prevăzute la Art. 10:

–         paragraful 1 subparagrafele a) (ii), a) (iii), a) (iv), a) (v), b), c);

–         paragraful 2 subparagrafele b), c), d), e), f), g);

–         paragraful 3;

–         paragraful 4 subparagrafele b), c);

–         paragraful 5.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

142. Deși există această posibilitate legală, însă în practică nu se aplică. Astfel, primăriile, care au în atribuția legală de a asigura înscripționarea bilingvă a denumirii localităților nu alocă sumele necesare sau nu alocă fonduri pentru această luarea acestor măsuri.

Care este situația în realitate:

În lipsa unor exemple concrete de localități unde această posibilitate legală nu se reflectă în realitate vorbim de o simplă afirmație fără acoperire în realitate. În fapt, această posibilitate legală este respectată în majoritatea covârșitoare a localităților. De altfel, toate celelalte 17 minorități etnice recunoscute oficial de România sunt mulțumite de modul în care România respectă această posibilitate legală.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

143. Există unele situații în care poliția aplică amenzi primarilor care înscripționează bilingv denumirile localităților pe indicatoarele rutiere de la intrare și ieșire din localitate. Un exemplu ar fi cazul primarului municipiului Miercurea-Ciuc, Ráduly Robert, cine a fost amendat de 3 ori în cursul anului 2013 pentru această faptă considerată contravenție de poliția locală.

Care este situația în realitate:

În realitate, primarul UDMR al municipiului Miercurea Ciuc, Ráduly Robert, nu a fost amendat de Poliție pentru că ar fi inscripționat indicatoarele rutiere în limba maghiară, ci pentru că nu a respectat limba oficială de stat în România, limba română, singura limbă oficială de stat în România, și a inscripționat aceaste indicatoare rutiere mai întâi în limba minorității, limba maghiară, iar sub aceasta în limba oficială de stat.

De altfel, acest mod de inscripționare practicat de primarul UDMR din Miercurea Ciuc, mai întâi în limba minorității și abia mai apoi în limba oficială de stat, nu doar că încalcă caracterul de limbă oficială de stat a limbii române, dar, mai mult, a fost considerat discriminatoriu la adresa cetățenilor români care nu cunosc limba maghiară de către către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instituție publică a statului însărcinată cu monitorizarea, combaterea și sancționarea faptelor de discriminare.

În acest sens, la sesizarea cetățeanului G.V., Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a emis Hotărârea nr. 545 din 24 septembrie 2014[1] prin care a constatat faptul că ordinea de afișaj pe plăcuțele rutiere, respectiv în limba maghiară și apoi în limba română, constituie faptă de discriminare pe criterii etnice a cetățenilor români nevorbitori ai limbii maghiare. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a recomandat părții vinovate de o faptă de discriminare pe criterii etnice la adresa cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare, adică primarului UDMR din Miercurea Ciuc, Ráduly Robert, să modifice ordinea de inscripționare a panourilor rutiere, respectiv mai întâi în limba română, limba oficială de stat, și mai apoi în limba minorității, limba maghiară.

Mai mult, primarul UDMR din Miercurea Ciuc a încercat să anuleze în instanță decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării însă instanța i-a respins cererea. Astfel, prin Sentința Civilă nr. 57 din 2 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. 2273/96/2014 instanța a respins acțiunea primarului UDMR din Miercurea Ciuc în acest caz. Deși avea posibilitatea să formuleze cale de atac, primarul UDMR din Miercure Ciuc nu a atacat sentința Curții de Apel Târgu Mureș. Sentința acestei instnța a rămas astfel definitivă și irevocabilă.

Tot în cazul indicatoarelor rutiere instalate de primarul UDMR din Miercurea Ciuc cu încălcarea limbii oficiale de stat în România, o altă instanță de judecată a constatat faptul că primarul UDMR din Miercurea Ciuc încalcă legea fundamentală din România, Constituția României. Astfel, prin Sentința Civilă nr. 1781 din 21 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 382/96/2016, instanța de judecată a admis acțiunea Asociației Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC) și la obligat pe primarul UDMR din Miercurea Ciuc să înlocuiască toate indicatoarele şi panourile rutiere de pe raza mun. Miercurea Ciuc inscripţionate în prezent mai întâi în limba minorităţii, limba maghiară, cu alte indicatoare şi panouri rutiere în care limba oficială de stat să fie inscripţionată deasupra limba minorităţii și să plătească hecultieli de judecată.

În concluzie, posibilitate legală de inscripționare bilingv este respectată la nivel local în România. Practica a arătat însă că cei care încalcă legea în România sunt tocmai unii aleși locali ai UDMR care încalcă în mod intenționat și repetat legea fundamentală în România, Constituția României.

Vezi și ANALIZĂ. Cinci motive de bun simț pentru care UDMR este o organizație extremistă, șovină și antiromânească

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

Identificarea instituțiilor publice care au obligația să asigure utilizarea limbii maghiare

174. Un alt aspect privește interpretarea obligațiilor insituțiilor prefectului în privința asigurării utilizării limbii materne, maghiare. Astfel, în primă instanță, Curtea de Apel Oradea prin Sentința nr. 294 din 2 octombrie 2012 a obligat Instituția Prefectului să asigure utilizarea limbii maghiare, prin traducera în această limbă a propriei pagini de internet, dar în calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5572/05.06.2013 anulează sentința primei instanțe. Curtea de Apel Brașov prin Hotărârea nr. 58/F/2013 obligă Prefectura Covasna să asigure utilizarea limbii maghiare, inclusiv prin traducerea propriei pagini de internet.

Care este situația în realitate:

Prin decizia irevocabilă din data de 24 iunie 2014[2], Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat Hotărârea nr. 58/F/2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov prin care Prefectura Covasna a fost obligată să asigure utilizarea limbii maghiare, inclusiv prin traducerea propriei pagini de internet.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

175. Calificăm îngrijorătoare jurisprudența intanțelor de judecată care interpretează în mod restrictiv sfera instituțiilor publice locale și instituțiilor deconcentrate care au obligația să asigure utilizarea limbii maghiare. În cazul prefectului subliniem că aceasta este reglementată în Consituția României la art. 123, la secțiunea Administrația publică locală, ca fiind reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale. Or, în măsura în care Prefectul nu este parte funcțională a administrației publice centrale, ci este reprezentant teritorial al Guvernului și conduce serviciile publice deconcentrate având obligația de a asigura aplicarea utilizării limbii materne la nivelul autorităților publice locale și a intituțiilor deconcentrate – considerăm că este elementar ca însuși prefectul să asigure utilizarea limbii maghiare în instituția proprie. 

Care este situația în realitate: 

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului „Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local”, iar potrivit art. 1 alin. 2 al aceleiași legi „Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative”.

Ca atare, de vreme ce prefecții sunt numiți de Guvern, parte a administrației publice centrale, este de la sine înțeles că prefecții și instituțiile prefectului sunt parte a administrației publice centrale, nu locale. Așadar, prefectul se regăsește doar fizic la nivel local, instituțional și juridic el aparține administrației publice centrale. 

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

176. Instanțele de judecată aplică un dublu standard atunci când este chemată să se pronunțe asupra obligativității traducerii paginilor de internet și în limba maghiară, judecătorii arată că legea nu prevede în mod expres asigurarea în limba maternă și a comunicațiilor ce au loc în spațiul virtual, pagini  de    În  schimb,  atunci  când  este  chemată  să  se  pronunțe asupra obligativității traducerii unui ziar apărit în limba maghiară pe pagina de internet  a  unei primării, instanța arată că există această obligație și în situația comunicării virtuale. (a se vedea Sentința civilă nr. 287/2013 a Curții de Apel Târgu Mureș și Sentința Civilă nr. 600 din 21.02.2014 Curtea de Apel București).

Care este situația în realitate:

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat în numeroase cazuri, cum sunt și cele două invocate de UDMR în punctul de mai sus, faptul că o serie întreagă de primării conduse de primari de etnie maghiară, membri ai UDMR, publică din fonduri publice ziare locale, ce conțin informații de interes public, exclusiv în limba maghiară. Deși sunt publicații ale administrației publice locale și în publicarea lor sunt implicate fonduri publice, aceste ziare sunt redactate exclusiv în limba maghiară, încălcând astfel legea fundamentală a României care la art. 13 prevede faptul că singura limbă oficială de stat în România este limba română.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat astfel că publicarea unui ziar local exclusiv în limba maghiară de către autorități publice locale reprezintă o discriminare pe criterii etnice la adresa cetățenilor români care nu cunosc limba maghiară.

Un exemplu elocvent este cel al primarului UDMR din orașul Borsec, județul Harghita. În ciuda faptului că în localitatea Borsec procentul cetățenilor români de etnie maghiară este de doar 76,28%, Primăria Boserc edita un ziar local al primăriei, ce cuprinde informații de interes public, exclusiv în limba maghiară. Prin Hotărârea nr. 274 din 10 iunie 2015, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a amendat pe Primarul și Consiliul Local Bosec cu 2000 de lei fiecare, în total 4000 de lei, pentru fapte de discriminare pe criterii etnice a românilor necunoscători ai limbii maghiare. Primarul UDMR din orașul Borsec se face astfel vinovat de o faptă de discriminare pe criterii etnice a cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare. Primarul UDMR din Boserc a încercat să anuleze această amendă contravențională pentru discriminare pe criterii etnice însă Curtea de Apel București i-a respins acțiunea[3]. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă.

În concluzie, instanațele de judecată nu au interzis așadar publicarea unui ziar de către o primărie în limba maghiară, așa cum în mod eronat susține UDMR în raportul paralel, ci a constatat ilegalitate publicării unui ziar al unei primării exclusiv în limba maghiară, ceea ce încalcă nu doar legea fundamentală a României ci și dreptul cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare la acces la informații de interes public cu privire la activitatea unuei instituții a administrației publice locale.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

177. Dublul standard al instanțelor există și în privința categoriilor de informații considerate ca fiind de interes public. Astfel, atunci când este vorba de obligația de a publica pe pagina de internet a Prefectului Județului Covasna, instanța arată că obliația se referă doar la informații de interes public ce se comunică din oficiu și nu de toate informațiile care apar în limba oficială pe pagina de internet.

În cazul analizei obligației de traducere a unui ziar în limba maghiară postat pe pagina de internet a unei primării, instanța arată că orice informație de interes public trebuie tradus în limba oficială a statului. (a se vedea Sentința civilă nr. 287/2013 a Curții de Apel Târgu  Mureș și Sentința Civilă nr. 600 din 21.02.2014 Curtea de Apel București).

Care este situația în realitate:

În fapt, UDMR consideră în mod eronat că limba minorității, limba maghiară, ar avea același statut în administrația publică locală cu limba română, singura limbă oficială de stat în România, potrivit art. 13 din legea fundamentală a României.

Este cât se poate de clar faptul că, potrivit art. 13 din legea fundamentală a României și potrivit art. 76 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 a admnistrației publice locale care prevede faptul că „Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română”, limba utilizată în mod obligatoriu de către toate autoritățile administrației publice locale din România, inclusiv cele din zonele cu populație majoritară de etnie maghiară, este limba română. Ca atare, obligativitatea comunicării în limba română, limba oficială de stat, a tuturor informațiilor de interes public cu privire la activitatea autorităților administrației publice locale este reglementată foarte bine.

Statul român este obligat să-și respecte propria lege fundamentală, inclusiv în ceea ce privește limba oficială de stat, limba română. România respectă dreptul cetățenilor aparținând minorităților naționale de a utiliza limba maternă în raport cu autoritățile administrației publice locale, însă și cetățenii etnici maghiari sunt obligați să manifeste respect față de art. 13 din Constituția României, care stipulează faptul că limba română este singura limbă oficială de stat în România.

Limba minorității, în cazul acesta limba maghiară, nu are și nu poate avea același statut cu limba oficială de stat. De altfel, singura minoritate etnică din România care vede probleme acolo unde ele nu sunt în domeniul utilizării limbii minoritare în relația cu autoritățile publice este minoritatea maghiară. Celelalte 17 minorități etnice recunoscute oficial de România nu reclamă astfel de probleme. Miza UDMR este însă tocmai oficializarea limbii maghiare cel puțin la nivel regional în România, în Transilvania.

[1] Documentul CNCD aici www.dantanasa.ro/exclusiv-o-noua-decizie-cncd-primarul-udmr-din-miercurea-ciuc-discrimineaza-romani-pe-criterii-etnice-document

[2] Detalii despre acest dosar pe http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-curte-iccj-2014/decizia-2971-2014-yeb

[3] Detalii aici http://www.dantanasa.ro/exclusiv-sentinta-cab-primarul-udmr-din-borsec-ramane-cu-amenda-primita-de-la-cncd-pentru-discriminarea-romanilor/

FOTO: Kelemen Hunor, liderul UDMR, gandul.info

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.

Tags: , , , , , , ,

2 Responses to EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (I)

  1. cornel says:

    Felicitari domnule Tanase.
    Ceva lipseste:de ce nu se trece la contraatac_in material prezentat comisiei Europei_cu etnocidul,genocidul si holocaustul (caracterizarea ungurilor in3 cuvinte)_pe_care il_comit ungurii la adresa romanilor de 1000 de ani,Fara_a fi_pedepsiti de nimeni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend