Cu privire la Raportul asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de România privind protecția și dreptul de a utiliza limba maghiară, prin ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 întocmit de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) prin Serviciul de reprezentare și asistență juridică „Mikó Imre” (raportul UDMR aici) cu ocazia celui de-al doilea Raport periodic depus de România la Secretarul General al Consiliului Europei, Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), prin domnul Dan Tanasă în calitate de președinte, face următoarele precizări și completări menite să combată unele neadevăruri și manipulări prezente în raportul UDMR.

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (I)

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (II)

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (III)

Completări și precizări cu privire la capitolul VI. Art. 10 Autoritățile administrative și serviciile publice – Analiză privind obligațiile prevăzute la Art. 10:

–         paragraful 1 subparagrafele a) (ii), a) (iii), a) (iv), a) (v), b), c);

–         paragraful 2 subparagrafele b), c), d), e), f), g);

–         paragraful 3;

–         paragraful 4 subparagrafele b), c);

–         paragraful 5.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

192. În privința resursei umane, semnalăm că în acest moment nu există nicio bază de date cu privire la situația funcționarilor publici care au calificarea să lucreze în limba maghiară, cu privire la necesitățile de resurse umane în acest domeniu și cu privire la formele de perfecționare continuă a acestora. Nu putem accepta motivația autorităților române că nu se pot realiza statistici pe criteriul cunoașterii limbii minoritare, fără a se încălca principiile protecției datelor personale. Aceste baze de date se pot realiza în condițiile prevăzute de art. 6 și art .7 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei, respectiv potrivit prevederilor din Legea 667/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Care este situația în realitate:

UDMR nu identifică în mod concret și utilitatea unei astfel de baze de date. Nu există niciun caz în România al unui vorbitor de limba maghiară care nu s-a putut angaja pentru că cunoaște limba maghiară. Din contra, în zonele controlate de UDMR limba maghiară este un criteriu fără de care un cetățean român nu se poate angaja atât în domeniul public cât și în domeniul privat.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

193. Jurisprudența este neconformă cu standardele internționale în domeniu și tinde să interpreteze legea în sensul existenței obligativității de angajare a funcționarilor publici doar în serviciile de relații cu publicul și nu în funcțiile care au atribuții și contacte cu publicul.

194. Instanțele de judecată nu acceptă condiția cunoașterii limbii maghiare pentru ocuparea unor posturi de funcționar public ca fiind o cerință profesională autentică și veritabilă, pornid de la prezumția falsă că limba maghiară poate fi vorbită doar de cetățenii români aparținând minorității maghiare. Astfel, instanța a considerat discriminatorie solicitarea limbii și culturii maghiare pentru ocuparea funcție de manager de bibliotecă județeană în județul Covasna (73% din populația județului sunt maghiari).

195. Amintim aici cu titlu de exemplu, jurisprudența îngrijorătoare a instanțelor: Sentința nr. 53 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, definitivă și irevocabilă, prin care se constată că impunerea cunoașteri limbii maghiare la nivel oral pentru ocuparea funcției de manager de spital  județean  consituie   Instanța  face  erori fundamentale în interpretarea legislației în vigoare când califică limbă română ca fiind limbă minoritară aflată sub protecția legii în Harghita și Covasna, afirmând că impunerea condiției cunoașterii la orice nivel al limbii maghiare constituie o încălcare a dreptului românilor de a folosi limba maternă în raporturile cu administrația publică locală – a se vedea pag. 7 din Sentință.

196. De asemenea, instanța a considerat ca fiind discriminatorie condiția impusă de autoritatea locală de cunoaștere a limbii maghiare la un nivel mediu, pentru ocuparea prin concurs a funcției de secretar general al primăriei unei comune, a cărui 70% din locuitori sunt cetățeni români aparținând minorității maghiare –Decizia nr. 6324/25.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Care este situația în realitate:

În realitate, nu există „standarde internaționale în domeniu”. Așa se face că, spre exemplu, state europene precum Bulgaria, Portugalia sau Grecia nu au semnat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare în timp ce state europene ca Franța și Italia au semnat-o dar nu au ratificat-o.

Biblioteca Județeană Covasna este condusă de un sfert de secol de un etnic maghiar și nu are în acest moment nicin român angajat. Impunerea cunoașterii limbii maghiare ca criterii la concursul organizat de Președintele Consiliului Județean Covasna, liderul UDMR Tamas Sandor, a fost considerată discriminatorie la aresa românilor chiar de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Consiliul a constatat faptul că Președintele Consiliului Județean Covasna, un important lider UDMR, se face vinovat de discriminare pe criteri etnice a românilor din județ după ce a solicit cunoașterea limbii maghiare celor care voiau să participe la concursul pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Județene Covasna. Decizia CNCD a fost menținută și de instanțele de judecată. Liderul UDMR se face astfel vinovat, definitiv și irevocabl, de o faptă de discriminare pe criterii etnice a românilor.

Unii primari de etnie maghiară, de cele mai multe ori membrii ai UDMR (primarul UDMR din Miercurea Ciuc este un exemplu), au făcut o practică din a introduce în fișele posturilor scoase la concurs atribuții de „contact cu publicul” pentru a justifica astfel impunerea cunoașterii limbii maghiare. Astfel, deși legislația oferă posibilitatea angajării unor cunoscători ai limbii maghiare în posturile care au contact direct cu publicul, la ghișee, UDMR forțează impunerea cunoașterii limbii maghiare pentru absolut toate posturile din instituțiile publice pe care le controlează (primării, consilii județene, școli, teatre, centre de cultură etc.), ceea ce echivalează în realitate cu o epurare etnică din aceste instituții publice a cetățenilor care nu cunosc limba maghiară. Așa se face că, în realitate, există zeci de instituții publice din România în care nu este angajat nici măcar un român, de vreme ce limba maghiară este criteriu eliminatoriu la angajare în absolut toate posturile din acele instituții.

La fel, funcția de secetar de comună nu este o funcție de relații cu publicul, indiferent de numărul de cetățeni aparținând unei minorități etnice dintr-o comună. Ca atare, impunerea cunoașterii limbii maghiare la angajarea pe funcția de secretar este discriminatorie la adresa celor care nu cunosc limba maghiară, așa cum solicită UDMR. Caracterul discriminatoriu al impunerii cunoașterii limbii maghiare a fost stabilit atât de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și de instanțele de judecată. În ciuda unor sentințe definitive și irevocabile, UDMR continuă să sfideze legea și să impună cunoașterea limbii maghiare și acolo unde nu este cazul, practică ce echivalează în mod evident cu epurarea etnică a cetățenilor care nu cunosc limba maghiară din zonele controlate de UDMR.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

197. Sunt îngrijorătoare acțiunile instituției Prefectului din Covasna care a somat Primăria din Bățanii Mari Covasna să îndepărteze de pe frontispiciul clădirii textul în limba maghiară „Községháza” – însemnând „Casa Comunei” – expresie utilizată în mod tradițional și istoric în comunitățile de maghiari, inscripția în cauză fiind realizată încă din anul 1905. La fel, există procese pentru îndepărtarea expresiei în limba maghiară „Casa Municipiului” sau „Casa Județului”. 

Care este situația în realitate: 

Inscripțiile în limba maghiară „Kozseghaza”, „Varoshaza” și „Megyehaza”, amplasate de cele mai multe ori pe instituții publice ale statului fără o traducerea în limba oficială de stat, limba română, sunt denumiri proprii sistemului administrativ din Ungaria. În sistemul administrativ din România aceste sintagme nu au un corespondent.

Sintagmele oficiale care pot fi amplasate în mod corect și legal în limba maghiară pe instituții publice ale statului sunt „Polgarmesteri Hivatal” (Primăria) și „Helyi Tanacs” (Consiliul Local). Doar că obiectivul UDMR nu-l reprezintă respectarea dreptului cetățenilor aparținând minorității maghiare de a fi informați cu privire la autoritățile publice locale ci refacerea în România a sistemului administrativ din Ungaria sau reducerea la viață a sistemului administrativ din Evul Mediu.

Din fericire, există deja nenumărate cazuri în care instanțele de judecată au constatat, definitiv și irevocabil, faptul că aceste denumiri sunt proprii sistemului administrativ din Ungaria și care atare ele nu pot fi amplasate pe clădiri publice din România, chiar dacă UDMR își dorește acest lucru ca parte integrantă a proiectului revizionist din Transilvania.

FOTO: Kelemen Hunor, liderul UDMR, ghimpele.ro

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.