EXCLUSIV. Fostul deputat UDMR Marko Attila, căutat prin Interpol, TRĂIEȘTE! Vezi ce scrisoare a trimis presei din România!

March 6, 2018 • UDMR • Views: 1444

În timp ce autoritățile de la București se fac că-l caută, deși are un mandat de arestare internațional, fostul deputat UDMR Marko Attila trimite scrisori presei din România în care își dă cu părerea despre… justiția din România.

Vezi și Sinteza zilei: Reţeaua de interese a fugarului penal Marko Attila

Marko a trimis în luna decembrie 2017 o scrisoare cotidianului de limba maghiară Haromszek, ce apare în județul Covasna. Marko își dă cu părerea despre mult disputatul subiect al legilor justiției din România.

Redau mai jos traducerea articolului din cotidianul Haromszek:

„Poziţia lui Marko Attila / Ce fel de justiţie ne dorim?

Fostul deputat Marko Attila – condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare din cauza restituirii Colegiului Szekely Miko – în timp ce clădirea şcolii bisericii reformate fusese renaţioanlizată -, a transmis redacţiei noastre poziţia formulată – sub titlul De ce aş tace? – Pe marginea modificării legilor justiţiei. În poziţia sa, Marko Attila precizează: şi-ar dori o justiţie echitabilă. După cum scrie, îţi asumă ca din cauza poziţiei sale să fie făcut corupt sau să dea mulţi din mâini: de ce nu se prezintă în faţa instanţei, dacă este atât de nevinovat, ca să se dezvinovăţească. În opinia lui Marko, dezbaterea, derulată în stilul actual, pe marginea modificării legilor justiţiei, consolidează la nivelul opiniei publice tocmai ceea ce ar trebui desfiinţate prin aceste modificări: răspândirea, prin generalizări, a acuzaţiilor nefondate şi nedovedite, precum şi atitudinea conform căreia toţi sunt din start vinovaţi. Este cert că, în România, corupţia e prezentă în mod semnificativ, însă acest lucru nu înseamnă nici pe de departe că toţi sunt din start corupţi, şi trebuie încătuşaţi cei care sunt consideraţi ca atare – cu contribuţia eficientă a mass-mediei – de cei din jurul lor – precizează fostul deputat. Acesta a pomenit de exemplul lui Horvath Anna -fost viceprimar din Cluj, Antal Arpad – primar din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert – edilul oraşului Miercurea Ciuc, sau cel al fostului ministru Nagy Zsolt, pentru a confirma faptul că justiţia nu este echitabilă: este echitabilă justiţia, care privează omul de dreptul său fundamental la apărare, interzicându-i acuzatului să acceseze anumite dovezi (Nagy Zsolt)? NU. Este echitabilă justiţia, care impune efectuarea unor interceptări privind securitatea naţională într-un caz de trafic de influenţă, în care nicio probă nu susţine legătura impusă de starea legală efectivă între o acţiune administrativă (autorizaţie) şi presupusul preţ (50 de bilete de intrare la festival) al acesteia (Horvath Anna – afirmaţii sunt, dar nu şi probe)? NU – înşiruie Marko, după care aminteşte de propriul caz. Dispun sau nu judecătorii de posibilitatea legală ca într-un anumit caz să condamne pe cineva pentru o faptă de care nu fusese acuzat niciodată (sentinţa definitivă în cazul Miko)? NU. Atenţie, vorbesc nu de încadrarea juridică a faptei, acest lucru fiind încă posibil conform dreptului în vigoare. M-am referit la faptul că, portivit rechizitoriului, am comis abuz în serviciu constatând în mod eronat dreptul de proprietate al bisericii reformate. Sentinţa definitivă însă nu contestă dreptul de proprietate, însă conform acesteia, am comis acelaşi abuz în serviciu pentru că nu am primit un document, care – nota bene – face parte din start din actul de procedură. Este în ordine acest lucru? NU. Pot să mă apăr faţă de acesta? NU. Poate fi prezumată intervenţia tendenţioasă – venită dintr-un loc insesizabil pentru mine – în îndreptarea în direcţia respectivă a sentinţei formulate? NU. Marko atrage atenţia: de atunci, cazurile de despăgubire doar au confirmat aceste aspecte.

Fostul deputat pomeneşte de faptul că, procurorilor nu li se pot cere socoteală nici dacă – cum s-a întâmplat în cazul său – au iniţiat măsura arestului preventiv împotriva persoanei sale într-un caz în care tocmai dosarul de anchetă, întocmit de ei, demonstrează că el nu face parte din acesta. După ce se confruntă cu starea de fapt, nu sunt dispuşi, timp de patru luni, să renunţe la acuzaţie, până când nu creează un nou caz. În contextul actualei dispute aflate în curs de derulare, Marko atrage atenţia: se poate pune la îndoială, în anumite situaţii, caracterul echitabil al legilor justiţiei în vigoare, lucru dovedit de mai multe decizii adoptate de curtea constituţională. Prezumţia de nevinovăţie, legitimitatea anumitor proceduri, interpretarea corectă şi legală a a anumitor infracţiuni nu pot constitui obiectul unui mod de abordare afectivă – precizează Marko Attila. Trebuie făcut ceva în interesul validării dreptului la prezumţia de nevinovăţie, începând de la procedura de cercetare până la sentinţa definitivă, doar şi în interesul faptului ca în presă să nu fie din start spânzuraţi toţi, în cazul cărora procurorii dau în vileag anumite elemente din dosarul de anchetă. Marko respinge acordurile secrete între organele de anchetă şi serviciile secrete – în spatele acestora se poate forma practic o oarecare profesie de procuror-securist şi în situaţii în care aceasta nu este justificată nici pe de parte, cum sunt, de exemplu, interceptările privind siguranţa naţională şi în cazuri în care, chiar dacă ar intra în categoria de infracţiuni, nu au nicio legătură cu siguranţa naţională. Fostul deputat insistă asupra delimitării ramurilor puterii: justiţia se realizează prin puterea judecătorească, din care nu fac parte şi procurorii, aceştia reprezintă – în calitate de organ de urmărire penală al statului – parte a puterii executive, nu fac dreptate.

În contextul abuzului în serviciu, Marko atrage atenţia: acesta este jucăria preferată a direcţiei anticorupţie, având în vedere că, în lipsa unei interpretări exacte, îl poate invoca în cazul oricui. Nu-i întâmplător că decizia curţii constituţionale pune lucrurile în ordine atunci când stabileşte că fapta eronată nu poate constitui obiectul judecăţii subiective, aceasta trebuie să presupună încălcarea unei obligaţii prevăzute de o normă juridică cu putere de lege. În privinţa modificării legilor justiţiei, multe aspecte pot fi îngrijorătoare, dar nu şi includerea deciziilor curţii constituţionale – precizează Marko Attila. În încheierea poziţiei sale, Marko subliniază din nou: La întrebarea ce fel de justiţie ne dorim?, singurul răspuns adecvat este că una echitabilă. Dacă tac sau nu, dreptatea mea este evidentă. Dar nu este evident şi dacă o voi putea obţine acasă vreodată – scrie Marko Attila”.

(Sursa: Haromszek din 20.12.2017, traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita)

FOTO: markoattila.ro

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.

Tags: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend