Praznicul sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

May 21, 2010 • Constantin si Elena, crestimism • Views: 393

Bisericile ortodoxă şi cea romano-catolică îi sărbătoresc astăzi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei “întocmai cu apostolii”. Sute de pelerini s-au adunat pe Dealul Mitropoliei pentru a participa la slujba oficită de patriarhul Daniel şi pentru a se ruga la sfintele moaşte. De altfel, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt patronii spirituali ai catedralei patriarhale.

Trecutele lor vieţi sunt considerate adevărate modele de urmat, Constantin rămănând în istorie ca împăratul roman care a acordat adevărata libertate creştinismului. Dar cum a început totul? Iată ce povestesc istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu: în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 Octombrie, în care s-a confruntat cu Maxenţiu, la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasă. Pe aceasta scria “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei învinge). Iar în noaptea dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat în vis chiar Iisus Hristos, care i-a cerut să pună Sfânta Cruce pe steagurile armatei sale, ca semn protector. A doua zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldaţi, a învins mult mai numeroasa oştire a lui Maxenţiu, care număra 150.000 de luptători. Considerând reuşita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, împăratul i-a mărturisit lui Eusebiu, sub jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor. La scurt timp, în Ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milano, prin care creştinismul devine “religio licita” (adică, religie permisă), sfătuindu-i pe romani să adopte această credinţă. Totuşi, Constantin nu a declarat creştinismul religie de stat, acest lucru făcându-l, mai tarziu, în anul 380, împăratul Teodosie cel Mare. Prin Edictul de la Milano, Constantin devine un adevărat protector al creştinismului, toate deciziile sale politice demonstrând acest lucru. Astfel, sub conducerea sa au fost adoptate mai multe măsuri în favoarea Bisericii, preoţilor le-au fost acordate subvenţii şi au fost scutiţi de anumite obligaţii municipale. Spiritul creştin a influenţat şi sistemul legislativ: s-a renuntat la pedepsele mult prea aspre, viaţa celor din închisori s-a îmbunătăţit, eliberarea sclavilor a fost simplificată (dându-li-se dreptul episcopilor şi preotilor de a-i putea declara liberi în biserici). Legea a fost modificată în scopul de a îi proteja pe săraci, pe orfani şi pe văduve. De asemenea, tot împăratul Constantin a fost cel care a generalizat în întreg Imperiul Roman, în anul 321, considerarea duminicii drept zi de odihnă Astfel, aceasta a devenit o sărbătoare săptămânală, în care până şi soldatii asistau la slujbe. Cu aceeasi credinţă în Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, în fruntea unei sfinte solii, pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos şi pentru a descoperi locul în care Mântuitorul a fost îngropat. Şi nu a abandonat căutarile până când, la 14 Septembrie 326, nu a adus Sfânta Cruce în faţa credincioşilor din imperiu. Iar descoperirea locului în care Iisus a fost îngropat a fost cinstita prin ridicarea Bisericii Mormântul lui Iisus (în anul 330), chiar acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif de Aritmathia. De asemenea, Sfânta Elena şi-a susţinut fiul în toate realizările sale, una dintre cele mai mari fiind ctitorirea unei noi capitale a imperiului: Constantinopolul (oraşul lui Constantin). Inaugurat în anul 330, pe locurile fostului Bizanţ (şi ale actualului oraş turc Istanbul), Constantinopolul devine capitala creştină a imperiului, cu multe biserici şi foarte pitoresc.

Sursa: Amosnews

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend