S-a știu cu exactitate, încă din 19 iunie 1990, cine sunt cei implicați în reprimarea violentă a protestelor anticomuniste din Piața Universității. S-a știu încă de atunci cine au fost implicați și cine a avut de beneficiat de pe urma celor petrecute atunci. Timp de 25 de ani un sistem întreg a stat și a tăcut complice. Cei care trebuiau să ancheteze nu au anchetat. Cei care trebuiau să vorbească au tăcut. Iar în tot acest timp am fost nevoiți să suportăm rânjetul bolșevic al tovarășului Ion Iliescu.
Vezi și SÂNGE PE MÂINILE LUI ION ILIESCU. VIDEO. Cum împărțea Armata și Poliția dreptatea cu pumnii în 13-15 iunie 1990 ATENȚIE, IMAGINI ȘOCANTE!
Redau mai jos o parte a transcriptului emisiunii ”23.06.1990 – Variațiuni și documente sonore în jurul mineriadei de la 13-15 iunie” difuzată de Radio Europa Liberă în data de 23 iunie 2010 (detalii aici). Partea la care mă opresc sunt concluziile lui Emil Hurezeanu cu privire la o bandă sonoră care îi incriminează direct pe domnii Iliescu, Chițac, Diamandescu și Roman în reprimarea violeantă a protestelor din Piața Universității.
”Emil Hurezeanu: Concluzii: Unul – nu tragem concluzii. Le trageţi Dumneavoastră.
Câteva precizări, însă: În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, conducerea Ministerului de Interne se afla, iată, în alertă la cel mai înalt nivel. Din bandă reiesă că înalţi interlocutori, în care se pot identifica, cu foarte multă probabilitate, domnii Chiţac şi Diamandescu, între alţii, erau permant în contact cu un domn preşedinte. Referinţa la preşedinte apare de două ori. Pentru prima oară în acelaşi context cu sugestia privind un plan propriu al conducerii Ministerului de Interne, de a da foc autobuzelor. Şi a doua oară, când numărul 53 afirmă că nici domnul preşedinte n-are soluţie.
La nivelul unui ministru de interne, domnul preşedinte nu poate fi decât preşedintele statului. Numele său este Ion Iliescu. Este căutat în aceste minute de discuţii domnul Măgureanu. Domnia sa este şeful Serviciului Român de Informaţii, n-a fost, însă găsit. De ce, însă, serviciul Secret de informaţii este implicat într-o operaţiune de restabilire a ordinii pe străzi, care, conform legii, revine exclusiv poliţiei?
Reiese din înregistrare cât se poate de clar că responsabilii Ministerului de Interne mizau pe intervenţia muncitorilor de la uzinele „23 August” şi de pe Platforma Pipera. Ei, însă, n-au ajuns în centrul Bucureştiului pentru că n-au plecat niciodată. Şi n-au plecat, ne-o spune Onor nr. 53, pentru că sindicatele uzinei „23 August” s-au opus. Să fie acesta motivul mustrărilor făcute sindicatelor de preşedintele Iliescu la 15 iunie?
Refuzul muncitorilor bucureşteni de a servi ca trupe de intervenţie în sprijinul poliţiei îi onorează şi explică apelul, făcut de Ion Iliescu minerilor. Ei au venit şi ştim şi ce au făcut. Ni se pare foarte gravă afirmaţia numărului 52, potrivit căreia, „la un moment dat trebuie să dăm foc la autobuze”. Adică: „noi poliţiştii”?
Ipoteza unei provocări din interiorul aparatului de ordine, provocare prestabilită la înalt nivel de decizie, devine foarte probabilă. Anumite acte de violenţă erau, deci, premeditate. Premeditate, însă, de conducerea poliţiei şi, în ce priveşte intenţia incendierii unor autobuze, chiar la ordinul responsabililor din Ministerul de Interne. Cei doi înalţi funcţionari oficiali ai Ministerului de Interne ne sugerează şi posibila implicare în scenariu a primului ministru, Petre Roman.
La un moment dat, numărul 52 raportează numărului 53, că a raportat domnului Petrică. Mai mult – numărul 52 îi spune şefului, numărul 53, că „ordinele primul ministru sunt de a menţine controlul în zona Universităţii până la sosirea muncitorilor.”
Înregistrarea pe care am ascultat-o dezminte versiunea oficială a autorităţilor, privind declanşarea confruntărilor de la 13 iunie. Nu demonstranţii, aşadar, au incendiat autobuzele, aşa cum s-a susţinut într-o ultimă şi din nou diferită versiune asupra evenimentelor, un interviu acordat presei spaniole, la 21 iunie, Petre Roman acuza fosta Securitate de a fi provocat tulburările de la Bucureşti. Poate. Dar la ordinele cui?
La 19 iunie, ziarul Dreptatea publica la Bucureşti stenograma înregistrării pe care tocmai am ascultat-o. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, domnul Cristian Munteanu, a răspuns: „Totul este o minciună. Nu există o astfel de înregistrare.” Ei bine, ea există şi noi am transmis-o. O punem şi la dispoziţia experţilor, în descifrarea amprentelor vocale, oricând, pentru epuizarea oricărui dubiu. Pe vremuri, apărea şi în ţară un roman poliţist, întitulat „Moartea vine pe bandă de magnetofon”. Avem acum şi un reportaj realist, ba chiar un proces verbal sonor. El se numeşte „Demascarea vine pe bandă de magnetofon”. Mai bine mai devreme decât mai târziu.
Stop cadru: Final”.
Integral pe europalibera.org
Întreaga înregistrare audio a emsiunii Radio Europa Liberă aici.
FOTO: Andrei Iliescu, AFP
Tags: Chiţac, Diamandescu, Ion Iliescu, Măgureanu, minerilor, ministru, Petre Roman
[…] Vezi și PROBA AUDIO a implicării lui Iliescu, Chițac, Măgureanu și Roman în mineriada din iunie 1990 […]