August 21, 2014 •sovinism maghiar •Views: 3539

Redau mai jos traducerea în limba română a unui articol publicat în paginile cotidianului de limba maghiară Haromszek, care apare în Covasna. Orice alt comentariu este inutil.

Vezi și ȘOVINISM. Românii, făcuți ”hoţi de teritorii” de ziariștii maghiari de la cotidianul ”Szekely Hirmondo”. VEZI ce zic ziariștii maghiari despre Marea Adunare Națională de la Alba Iulia!

”Un preot aventurier – partea a VIII-a

Andrei Şaguna era o personalitate bine pregătită şi multilaterală, care vorbea la nivel de limbă maternă limbile greacă, maghiară, sârbă şi română. Cunoştea foarte bine liturghia romano-catolică şi cea greco-catolică şi totuşi nu poate fi considerată o personalitate care poate fi admirată. In pofida pregătirii sale, ca şi un carierist, nu poate fi un model pentru tinerii de astăzi, deoarece viziunea politică mondială nu poate fi schimbată conform intereselor de moment. Comportamentul lipsit de principii, cu caracter de inducere în eroare, de urmărire a intereselor, nu poate fi un exemplu de urmat. Saguna, în vederea realizării ambiţiilor sale, a procedat întotdeauna fără scrupule, conform intereselor sale. Dacă a fost nevoie, şi-a trădat credincioşii români, susţinătorii sârbi şi maghiari fără să stea pe gânduri şi a servit puterea austriacă.

In partea introductivă a seriei noastre am prezentat în amănunt originea, tinereţea şi educaţia sa confesională, pregătirea sa romano-catolică şi greco-catolică, aspecte care influenţează ulterior viaţa sa. Aprecierile din partea posterităţii sunt şi ele diferite. Ceea ce numesc maghiarii trădare de patrie, antimaghiarism, istoriografia română naţionalistă o interpretează drept patriotism, în pofida faptului că făţărnicia sa a provocat daune mari românilor.

Cultul episcopului are şi în momentul de faţă numeroşi adepţi. Există persoane şi nu puţine care prezintă păcatele lui Şaguna drept o virtute. O bună parte dintre acestea nu cunosc sau abia cunosc rolul politic al lui Şaguna. Adepţii săi pomenesc în primul rând de activitatea sa culturală şi de cea confesională. Nu vorbesc despre faptul că în luna ianuarie a anului 1849 – aflat în serviciul austriac – insistă cel mai activ asupra chemării trupelor ţariste. Apelează personal la Luders, ca acesta să trimită trupe ţariste în Transilvania pentru înăbuşirea luptei maghiare pentru libertate, în vederea apărării puterii austriece. Circularele sale din anul 1848 de instigare la războiul civil, cu caracter antimaghiar, sunt contradictorii cu activitatea sa cu caracter de promovare a păcii. Este de înţeles de ce guvernul ungar nu asigură în luna aprilie a anului 1849 lui Şaguna amnistie. Trebuie analizat de ce în timpul represaliilor crunte el beneficiază de cea mai mare distincţie austriacă. Este interesant faptul că liderul militar al moţilor, din anul 1848, Avram Iancu, este umilit de către austrieci cu o distincţie nesemnificativă. Iancu nu acceptă această distincţie, deoarece ţine la principiile sale. Politicianul fidel poporului său va fi în permanenţă persecutat de către poliţie. In timp ce regele munţilor moare, Şaguna devine între timp conte, episcop şi consilier secret intern.

Amplasări de statui

Nu numai românii, dar nici maghiarii nu cunosc activitatea politică a preotului. Prin acest lucru se explică faptul că în ultimele două decenii, acestuia i-au fost dedicate statui şi în localităţi maghiare. Amplasarea statuii Şaguna în Sfântu Gheorghe, la mijlocul anilor 1990, nu a fost o decizie bună. Lui nu i s-ar cuveni o statuie din cauza duplicităţii sale politice. De ce fel de gândire pacifistă dă dovadă ideea, potrivit căreia pentru unii intelectuali români şi politicieni i se pare firesc dacă într-o localitate maghiară este amplasată o statuie a lui Şaguna? De ce se crede faptul că maghiarul străvechi se uită cu respect la statuia episcopului, episcop care a jucat un rol important în privinţa trădării şi înfrângerii luptei pentru libertate? Se crede că acesta nu are cunoştinţă de chemarea trupelor ţariste? Nu ştie nici despre faptul că după anul 1849, în perioada absolutismului, Şaguna apelând la sprijinul lui Frantz Iosif, ar dori să obţină un teren din patrimoniul confiscat din partea oraşului Sfântu Gheorghe. Tot acest lucru întâmplându-se în situaţia în care greco-catolicii au biserică şi deţin un loc pentru biserică. De ce nu s-ar recurge la acest lucru din moment ce terenul este luat de la maghiarii din Sfântu Gheorghe, din cauza participării lor la lupta pentru libertate.

Proiectul amplasării statuii este abordat şi în cadrul şedinţei guvernamentale româno-ungare din luna noiembrie a anului 2007. Guvernul ungar de atunci promite sprijin material pentru ridicarea statuii Şaguna ce urmează a fi ridicată la Gyula. Este fixată chiar şi data, 19 octombrie 2008, data depunerii pietrei de temelie. Opinia publică ungară manifestă o uriaşă indignare faţă de proiect şi tocmai din această cauză ridicarea statuii nu mai are loc. Proiectul amplasării statuii este numită de publicaţia Bekes Megyei Hirlap ca fiind o problemă delicată. Autorul articolului are cunoştinţă de faptul că opinia liderilor comunităţii române din Ungaria diferă în legătură cu personalitatea episcopului, dar ei nu au fost implicaţi în adoptarea deciziilor. Uniunea Mondială a Maghiarilor numeşte proiectul amplasării statuii drept o lovitură la adresa maghiarilor.

După câţiva ani, la sfârşitul lunii noiembrie a anului 2013, în localitatea Korosszegapati are loc inaugurarea festivă a unei statui dedicate lui Şaguna. Primarul Tarsoly Attila află despre acest lucru din invitaţia în limba română. Primarul protestează împotriva amplasării statuii prin neparticiparea sa. Consiliul localităţii se delimitează şi el de la gestul neprietenesc.

Consider că toţi cei care doresc să ridice statui de glorificare a lui Şaguna, maghiari şi români, trebuie să cunoască viaţa preotului şi cariera sa politică. In cazul în care se intenţionează ridicarea unei statui în localităţi maghiare sau ca străzile să primească numele acestuia, atunci trebuie să se ştie că acest lucru reprezintă o ignorare a maghiarilor localnici, o provocare arogantă.”

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7218 din 14.06.2014 (traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna – Harghita)

Despre mitropolitul Andrei Șaguna, canonizat de Biserica Ortodoxă Română, mai multe detalii aici și aici.

FOTO: facebook.com

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.

Tags: Andrei Șaguna, Avram Iancu, Biserica Ortodoxă Română, Gyula, Haromszek, Sfântu Gheorghe, statui