Grigore Vieru
Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, la Pererîta, fostul judeţ Hotin.
Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciată de critica literară . În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistă”, actualmente “Noi”.
Anul 1968 produce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: “Tudor Arghezi”, “Lucian Blaga”, “Brâncuşi”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.
În 1988, în săptămânalul “Literatura şi Arta” apare primul text poetic postbelic tipărit în Basarabia cu litere latine semnat de
Grigore Vieru și Adrian Păunescu
Grigore Vieru.În acelaşi an, i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc” la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artistică.
În 1989, este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artiştii sunt primiţi cu lacrimi оn ochi.
În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române.
În 1996, în Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga într-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Poetul a explicat atunci sensul epitaful: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi оn iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“ (Sursa: Amosnews)
Tags: Academia Română, Adrian Păunescu, Basarabia, București, Grigore Vieru, Iași, Moldova, Prut, Transilvania
Sunt roman si sunt mandru de asta! Sunt unul dintre suporterii inflacarati ai echipei de aur a Romaniei : Eminescu, Creanga, Brancusi, Dimitrie Cantemir, Mihai Viteazu si multi altii. Fac parte dintr-o familie din care unii au facut gestul suprem pentru Romania, murind pentru tara!
Sunt dezamagit de felul si limbajul pe care unii dintre cei care sustin anumite pareri, il au. Asta denota lipsa de cunoastere si de spirit si o pata pe memoria celor multi care au facut , fac si vor face ceva in numele romanismului! Iar cu acest lucru nu sunt de acord, pentru ca valorile noastre romanesti trebuie respectate! Asa cum si noi respectam valorile voastre, cerem acelasi lucru. Respectul domnule, vine din a respecta!
Suntem o natiune veche pe acest pamant care a fost pavaza vestului in fata multor puhoaie, iar acest neam a ferit alte natii de jaf, distrugeri si razboi.
De asemenea, nu uitati va rog ca unul dintre cei mai mari regi al Ungariei a fost roman!
Ce pacat ca cei care a trebuit sa ne nastem si sa traim (fara sa murim la canal sau prin cine stie ce inchisori comuniste romanesti)in Romania Comunista, suntem “judecati” aspru de anumite elemente…….nu vreau sa jignesc!In primul rand stimate domn(sau doamna)OSLAKO, noi, romanii si cei de peste Prut, am avut generozitatea sa va scapam de nemti si de comunisti, pe Dvs.cei din Ungaria!!Am “elogiat” pe Ceausescu (din pacate il regret, ca pe timpul lui, eu facand multe delegatii in Transilvania, nu indraznea nici un ungur sau secui, sau ORICE natie ar fi fost sa se adreseze asa cum o faceti dvs.si cu pretentiile -care sunt convinsa ca oamenii de bun simt maghiari nici nu gandesc la ele. In al doilea rand si pe timpul lui Beethoven si Mozart acestia compuneau pentru regii si nobilii care plateau onorariile pentru compozitiile respective. Ar fi bine sa va documentati si sa fiti mai putin “agresiv” verbal, intrucat nu este cazul!!