Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, judeţul Tulcea, d. 21 noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist şi luptător pentru drepturile omului.

Părintele Calciu a fost unul dintre acei luptători anticomunişti care au mărturisit credinţa lor în ideea naţională şi în Hristos, cu însuşi sângele lor. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comunişti (1948-1964, 1979-1984), trecând şi prin furia iadului reeducării din puşcăria pentru studenţi de la Piteşti (1949-1951), unde a devenit reeducator. În urma amnistiei generale din 1964, părintele Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia şi Teologia, fiind învestit cu harul preoţiei, şi a încercat simultan să obţină un doctorat în teologie, dar autorităţile comuniste nu i-au dat voie să îşi susţină teza la sfârşitul cursurilor. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, a continuat să se răzvrătească împotriva sistemului. Momentul în care îşi asumă rolul de tribun acuzator la adresa regimului este 1 mai 1977, la dărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti, pe locul căreia se planificase construirea unei crâşme. Predicile sale de la Biserica Radu-Vodă, unde slujea, adresate în special tinerilor, i-au atras o nouă condamnare abuzivă, în 1979, care a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. După intense presiuni internaţionale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea, în 1984 a fost eliberat, iar în 1985 i s-a impus să părăsească definitiv ţara.
Sursa: Wikipedia

Vezi si http://parintelecalciu.wordpress.com/