Ion I. C. Brătianu, cunoscut şi ca Ion (Ionel) I. C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, azi Ştefăneşti, Argeş – d. 24 noiembrie 1927, Bucureşti) a fost un inginer, om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923.
Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moşia Florica, în judeţul Argeş. A fost cel mai mare fiu al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. În 1907 se căsătoreşte cu Eliza, fosta soţie a conservatorului Alexandru Marghiloman. Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viaţă în urma unei laringite infecţioase. In urma unei intrevederi cu diplomatul Nicolae Titulescu, Ionel Bratianu ia de la acesta o gripa. Cand boala s-a agravat treptat, medicul i-a recomandat un anume tratament (care s-a dovedit a fi eronat), dupa care dispare pentru o perioada de timp. Astfel, mana de fier care conducea statul moare in conditii extrem de suspecte, asemeni regelui Ferdinand, cu cateva luni inainte. Astfel, conducatorul oficial si cel din umbra ai statului decedeaza.
Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. În acelaşi an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susţine acceptarea în partid (februarie 1889) a foştilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morţun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893. La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales preşedinte al partidului, funcţie politică pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale. La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susţinute şi de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democraţi (care susţin însă nişte modificări – două colegii electorale şi expropiere prin cumpărare) şi chiar conservatorii “bătrâni” (expropiere in extremis şi în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).
Sursa Wikipedia
