La Treznea, fiecare septembrie începe cu lacrimi, vărsate în memoria celor 87 de români şi a celor şase evrei din sat care au fost măcelăriţi acolo, în 9 septembrie 1940, de trupele hortyiste, scrie Alina Pop în adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.

Copii smulşi de la sânul mamei, bătrâni neputincioşi sau tineri în floarea vieţii. Armele şi baionetele trupelor hortyiste nu au făcut nici o selecţie atunci când, în 9 septembrie 1940, au ajuns în localitatea sălăjeană Treznea. 87 de localnici – români – au pierit atunci, ucişi cu bestialitate de soldaţii hortyşti, cu complicitatea unor persoane de etnie maghiară din zonă. Se întâmpla imediat după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, când România a pierdut partea de nord- vest a Transilvaniei.

Administraţia românească a primit termen de două săptămâni pentru a se retrage din teritoriul cedat şi de a lăsa, astfel, loc, stăpânirii ungare. În acele vremuri tulburi, de tranziţie, au avut loc în Sălaj o mulţime de atrocităţi, toate purtând semnătura armatei horthyste: la Nuşfalău au fost împuşcate şapte persoane, la Cerişa – 17, la Zalău – 10, la Halmăşd – două, la Cerişa – trei, în pădurea Camărului – patru, iar în cealaltă localitate martir a Sălajului, Treznea, 87. Cei mai mulţi români şi-au pierdut viaţa în acele vremuri tulburi la Ip, unde au fost măcelărite 157 de persoane.

Integral pe Romanian Global News

FOTO: voceatransilvaniei.ro