În urma unui accident, poetul basarabean Grigore Vieru a încetat azi noapte din viaţă, la Spitalul de Urgenţă din Chişinău.

Automobilul in care se afla Grigore Vieru s-a izbit violent de un copac în regiunea comunei Danceni, raionul Ialoveni. Grigore Vieru se întorcea din oraşul Cahul, unde participase la o ceremonie pentru omagierea poetului Mihai Eminescu. În preajma localităţii Danceni, raionul Ialoveni, automobilul în care se afla poetul a fost implicat într-un grav accident rutier, lovindu-se într-un copac.

Grigore Vieru a fost un unionist convins. A visat mereu, iar poeziile sale reflectă aceasta, ca Basarabia să revină la ţara-mamă. De altfel, poetul basarabean declara: “Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul”.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, la Pererîta, fostul judeţ Hotin.

Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează şcoala medie din orăşelul Lipcani pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciată de critica literară . În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii “Scânteia Leninistă”, actualmente “Noi”.

Anul 1968 produce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: “Tudor Arghezi”, “Lucian Blaga”, “Brâncuşi”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană post-belică.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei “Secolul XX”: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

În 1988, în săptămânalul “Literatura şi Arta” apare primul text poetic postbelic tipărit оn Basarabia cu litere latine semnat de Grigore Vieru.În acelaşi an, i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul lite­raturii pentru copii: Diploma de Onoare Ander­sen. În acelaşi an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc” la Editura Universul din Bucureşti (director Romul Munteanu). Culegerea Ramule-neamule cu muzica Iuliei |ibulschi pe versuri de Grigore Vieru apare la editura Literatura Artistică.

În 1989, este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul între­prinde un turneu оn Moldova de peste Prut. Artiştii sunt primiţi cu lacrimi оn ochi.

În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1993 este ales membru corespondent al Academiei Române.

În 1996, în Ziua Duminicii Mari (Rusaliile), poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga оntr-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Poetul a explicat atunci sensul epitaful: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi оn iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“
Sursa: AMOS NEWS

Va recomand materialul lui Darie Ducan despre moartea poetului Grigore Vieru