Pe 28 august a.c., Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului „Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou. Ambasada României la Bratislava nu este însă de acord, considerîndu-l „fascist”, deşi a murit luptînd pentru eliberarea Slovaciei împotriva trupelor fasciste, transmite Cotidianul.ro.

Având în vedere atitudinea nedemnă și profund antiromânească a diplomatului Radu Coantă, cel care a purtat corespondența cu autoritățile din Brezno și care l-a catalogat drept ”fascist” pe Ion Șiugariu”, solicit public ministrului Apărării Naționale, domnul Mircea Dușa, și directorului Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, domnul colonel dr. Ionel Tălpău, să intervină pentru apărarea memoriei,onoarei și demnității unui Erou al Neamului mort pe câmpul de luptă, departe de țară, luptând împotriva fascismlui și a nazismului.

Ion Soreanu Şiugariu s-a născut în data de 6 iunie 1914 la Băiţa, Maramureş, primul băiat din cei şase ai familiei de mineri aurari Ion şi Floarea Şugar. Urmează şcoala primară în Valea Borcutului apoi liceul la Oradea. În timpul liceului a fost bursier şi, dovedind aptitudini deosebite pentru fizică şi matematică, a obţinut prin concurs o bursă de studii la Universitatea Oxford din Marea Britanie, pe care o refuză preferînd să se ocupe de literatură. Sub îndrumarea profesorului său, Octav Şulutiu, Ion Şiugariu începe să scrie în diverse reviste literare. Din 1937 studiază la Bucureşti în cadrul Facultătii de Litere şi Filozofie, specialitatea Filologie Modernă. Din 1939 se alătură colectivului revistei „Meşterul Manole”, condusă de Vintilă Horia colaborînd totodată cu alte reviste literare. În noiembrie 1941 este ales preşedinte al Asociaţiei Studenţilor Refugiaţi. În februarie 1942 susţine teza de licenţă cu titlul „Aspectul jurnalistic în literatura modernă” pentru care obţine calificativul „magna cum laude”. În 1943 se căsătoreşte şi în acelaşi an este mobilizat şi pleacă pe front. Cade la datorie în data de 1 februarie 1945 în bătălia pentru eliberarea oraşului Brezno din Cehoslovacia, aflat sub controlul armatei germane. În 28 februarie 1945, prin decretul nr. 641, aprimit post-mortem din partea statului român decoraţia „Coroana României cu spade în gradul de Cavaler şi cu panglică de Virtute Militară”, iar în ziarul „Adevărul” din aceeaşi zi apare o notiţă în care se scria: „Duminecă după masă, la ora vecerniei, în cadrul A.S.R.T.A.-ului s-a făcut pomenirea lui Ion Şiugariu, poetul căzut pentru patrie la 1 februarie 1945, în satul Polhora din Munţii Tatrei”. În 1956, rămăşitele pământeşti i-au fost reînhumate în cimitirul militar român de la Zvolen, lângă Banská Bystrica, Cehoslovacia. În 1983, prin implicarea soţiei sale, doamna Lucia Soreanu (care trăieşte în Aachen, Germania şi are în prezent 96 ani), statul român înfiinţează la Băiţa Casa Memorială a poetului Ion Şiugariu.

Vezi și Soţia poetului-martir Ion Şiugariu i-a scris ministrului Bogdan Aurescu: “Soţul meu nu a fost niciodată legionar şi nu a făcut parte din vreun partid politic”