Copilaria i-a fost un vis aproape de bunicii care au fost nelipsiti din preajma ei. Toate vacantele si le petrecea la casa batraneasca a strabunicilor, unde gasea compania celor mai indragite fiinte: animalele. Acesta a si fost motivul pentru care atunci cand sora ei mai mare a plecat la facultate, a aparut in pragul case cu un pisoi pricajit pe care familia l-a adoptat de dragul ei. Decizia de urma cursurile unei facultati de medicina umana sau veterinara si-a schimbat-o in ultimul moment cand si-a dat seama ca ar fi mult prea greu de suportat suferinta celor dragi ei, asa ca a ales stomatologia.

Acum 2 ani, intr-o perioada dureroasa pentru ea, dupa ce si-a pirdut unul dintre bunici, l-a intalnit pe cel care s-a dovedit a-i fi alaturi la bine si la greu – Bogdan. Era foarte fericita in preajma lui si nu odata afirma fara retineri ca el este cel care a invatat-o ce inseamna sa iubesti cu adevarat, si alaturi de care se simte iubita, valoroasa si in siguranta. Planificasera sa se logodeasca de sarbatori, mai exact de Craciun in 2009, and vestea cumplita a bolii Alexandrei i-a lasat fara cuvinte pe toti. Bogdan a facut un gest demn de respectul tuturor. S-au logodit in spital la doua saptamani de la diagnostic.

De parca boala nu ar fi fost de ajuns, la scurt timp a mai venit o veste rea: Alexandra si Livia, sora ei, desi seamana foarte bine fizic si au acelasi grup sangvin, nu sunt compatibile genetic. Asta inseamna ca cea mai buna varianta terapeutica pentru ea, transplantul de celule stem, nu se poate face de la sora ei. Singura solutie a ramas un transplant de la un donator neinrudit cu care printr-un mare noroc ar putea fi compatibila. In acest moment Alexandra este internata intr-o Clinica de specialitate din Italia unde asteapta gasirea unui om care sa-i “semene” genetic. Este optimista, increzatoare in sansa ei si intr-o soarta care sa fie de partea ei.

Desi sub o terapie citostatica foarte agresiva pentru corpul ei, privirea ii este vesela si ochii jucausi asa cum au fost intotdeauna.