Lazăr Lădariu

de Lazăr Lădariu

Marturisesc, sincer, cu mana pe inima, dar si cu o permanenta unda de regret, de tristete si neimpacare, ca nu m-am simtit, chiar deloc, bine si impacat, din 1990 incoace, sub acel sfant Tricolor romanesc cu gaura la mijloc! Nu m-am impacat cu trasnaia cuiva, cu acel “viciu de a vedea”, ca gazetar, ceva ce nu-i deloc la locul lui, si m-am intristat, de fiecare data, privind gaura aceea taiata in drapel, inlocuind vechea stema. Stema, asa cum a fost ea, a Romaniei, a statului roman, nu a vreunei alte straine tari! N-am inteles, repet, graba aceea de a se taia, cu atata graba si necugetare, o stema de pe steag, de pe simbolul national al Romaniei, intrebandu-ma, nedumerit: este preferabila o gaura prin care taietorii de ocazie sa priveasca neantul prin Tricolorul rosu, galben si albastru? Imi amintesc replica unui bun roman, intelectual adevarat, un istoric excelent, din acele zile: “Astia sunt in stare sa taie nu doar Tricolorul, ci si TARA! Sa faca, precum si in steagul national, o gaura mare in inima Romaniei!.” Stia omul bine la ce se refera, la ce face el trimitere! Cata dreptate avea! De ce nu, dupa gandul unora, n-ar fi chiar si o noapte in locul gaurii negre?! De taiat, au taiat! Insa, ce stema au pus in loc, din 1990 incoace, pe Tricolor? N-a fost pus nimic! Or, Tricolorul este un semn sfant, un simbol al existentei noastre romanesti. Al apartenentei la o anume civilizatie europeana. La o continuitate. Inseamna o prelungire in durata istorica! Mai altfel spus, intr-un ciclu european al duratei venind din strafunduri de istorie si vreme, pentru o continuare in viitorime.

Si ma intrebam atunci, ca si acum: oare s-a mai vazut asa ceva la vreun drapel national al Poloniei, Ungariei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Georgiei, Armeniei, chiar al Rusiei, si ele foste tari comuniste? Nu! La toate acestea gandindu-ma, mai zilele trecute, citeam in ziarul “Adevarul” (21 ianuarie 2014) un semnal de alarma cu titlul: “Romanii din Transilvania lipsesc, de 400 de ani, de pe stema!”. O referire, cu gust amar, la actuala stema a Romaniei, aprobata, de Parlament, in anul 1992. “In primele patru parti ale blazonului national sunt reprezentate – precizeaza colegul de breasla – Dorin Timonea – Tara Romaneasca, Moldova, Banatul, Dobrogea, iar in ultimul compartiment Transilvania. Transilvania, fosta provincie romaneasca, este reprezentata pe stema de catre secui, prin insemnele lor – soarele si luna -, maghiarii prin vulturul negru de stepa, respectiv sasii si germanii, prin cele sapte turnuri, reprezentand tot atatea cetati. Reprezentarea Transilvaniei pe stema tarii a fost preluata la fel cum era si in perioada interbelica, fara ca specialistii din comisia parlamentara sa realizeze o minima documentare istorica cu privire la insemnele respective”. “Stema actuala – sustine istoricul clujean, prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, specialist in heraldica , indeosebi in ceea ce priveste reprezentarea Transilvaniei, este consecinta unor erori repetate, savarsite in perioade distincte, succesive, cand, in locul analizei stiintifice, lucide, a procesualitatii istorice si a constientizarii unei compuneri adecvate a stemei cu simboluri heraldice veridice, specifice romanilor, s-au acceptat simboluri straine, hibride, incompatibile cu aspiratiile nationale si politice ale romanilor”. Afirmatia apartine unuia dintre “cei mai cunoscuti specialisti in heraldica din Romania”, istoricul Ioan Silviu Nistor, autorul cartii: “Stema Romaniei. Istoria unui simbol”.

Citind cele de mai sus, m-am intors cu gandul la un alt articol, un eseu excelent scris, al prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, fost senator de Constanta, aparut in “Flacara lui Adrian Paunescu” (18-24 octombrie 2013), intitulat: “Despre ce e vorba?”. “E vorba, in primul rand – spune istoricul -, despre greseala de neiertat, comisa in 1992, cu prilejul elaborarii stemei de stat a Romaniei.

Problema insemnata, de vreme ce revolutionarii din decembrie 1989, mai inainte chiar de a se rafui cu portretele, operele si cu Ceausestii, in esenta lor, au tinut sa decupeze si sa arunce la gunoi stema tarii de pe drapel, lasand galbenul de la mijloc vaduvit de identitatea pe care o afisase pana atunci (S-ar putea cauta o explicatie naiva, grosolana si analfabeta, prin aceea ca golul acela ar putea juca rolul gurii de lup din drapelul dacic!) (…) Judecand la rece, stema reprezenta Romania in ceea ce este ea. Ce ati zice s-o reeditam astazi? Ar fi o pata alba in mijlocul unei pete galbene: nu mai avem nimic din ceea ce reprezenta viata si puterea unui stat, nici grane, nici sonde, nici minereuri, nici electricitate, nici fabrici si uzine. In fine, nimic! Merita, la urma urmei, o revolutie pentru a instaura, in locul realitatilor eclatante ale unei tari, socotita puternica, un gol, acela al lipsei de identitate? In acest context, abia dupa doi ani de la revolutie s-a rezolvat problema noii steme (…) Geamatul surd al milioanelor de romani din Transilvania, peste care s-a turnat placa ignorantei si dusmaniei, obligandu-i pe ei, viul, sa fie substituiti printr-o uriasa lipsa (…) Vreau sa spun ca nu acuz, in niciun caz, de rea-credinta pe cei mai multi dintre membrii comisiei speciale de elaborare a Legii Stemei. Pur si simplu, noi, romanii, raportat la revizionismul unguresc, suntem niste naivi curati, care am luat, pe de-a-ntregul (…), o parsivenie imperialist-revizionista ungureasca ce s-a comis inca sub neatenta privire a regelui Ferdinand I (…) Transilvania e reprezentata prin trei natiuni: maghiara, secuiasca si germana. Ca si cum ar fi Transilvania de pana la Unio Trium Nationum sau chiar pana la crearea Imperiului AustroUngar. Dintr-o data, 2/3 din populatia Transilvaniei – romanii -, adica de doua ori mai numerosi decat secuii, germanii si ungurii, la un loc, au fost omisi de pe stema, ca si cum ar fi fost omisi si din realitate. Ei, romanii, stapanii de fapt si de drept! (…) Stema Romaniei postcomuniste perpetueaza si intareste falsul, dand peste gura majoritatii romanesti din Transilvania, pe care o coboara la rangul de iobag si inexistenta (…) Stema de azi a Romaniei perpetueaza reprezentarea Transilvaniei fara romani (apropos, cati secui autodeclarati exista azi in Romania, pentru a revendica locul lor pe stema intr-o «provincie» in care romanii sunt de o mie de ori mai numerosi, decat secuii, iar reprezentarea lor, prin stema, lipseste?). Cum e posibil ca o neglijabila amintire a unui comunitati, numarand in jur de o mie-doua mii de oameni, sa-si revendice reprezentativitatea la nivelul general al Romaniei?

Ca niste pui de cuc! Profesorul Ioan Nistor de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Cluj, specialist in heraldica, a sesizat ceea ce noi, «miticii» de la Bucuresti, nu ne-am prins: magaria incomensurabila inscrisa pe stema tarii noastre – Romania, in numele intereselor straine, dusmane, din afara si dinauntru. Am gresit. Trebuia sa vad (n.n. domnul Dumitrascu era, in anul 1992, senator). Ii cunoscusem pe multi dintre conducatorii UDMR, si razboiul cu dublul spion Tõkés Lászlo se declansase mai demult, pentru a fi atent la orice miscare a revizionist-imperialismului unor cercuri politice maghiare. Am dormit in cizme! De acord cu pozitia mea de azi este si Petre Turlea, mare specialist in istoria romanilor din Transilvania”.

Toate acestea sunt spusele unui remarcabil istoric, bun cunoscator, nu doar al Clujului, al Ardealului, ci al istoriei si al realitatilor Transilvaniei, asezate sub titlul pe trei coloane: “Despre cum stema de azi a Romaniei promoveaza un fals istoric care neaga existenta romanilor in Transilvania”. “Singura perioada in care romanii din Transilvania – precizeaza Dorin Timonea – au fost reprezentati pe o stema statala, a fost in vremea domniei lui Mihai Viteazul, cu simbolurile celor trei Tari Romanesti unite sub un singur sceptru: acvila Valahiei, bourul Moldovei si doi lei reprezentand Transilvania, sigiliu disparut dupa inlaturarea (uciderea) primului unificator al pamanturilor romanesti, stapanirea maghiara revenind la stema reprezinta doar «natiunile privilegiate»”.

Asadar, de 22 de ani persista o gafa nepermisa, o jignire, o sfidare “sub infati sarea simbolica pe stema a celor trei «natiuni privilegiate». Romanii transilvaneni, nefiind recunoscuti ca natiune, nu figureaza in reprezentarile heraldice. Din pacate “trecatorii mediocrii prin viata si istorie”, cu orbul gainilor, veche boala romaneasca, de-a neglija, de a trece cu vederea, tocmai ce nu-i de trecut, de a trata orice potrivnicie a neprietenilor cu acea indiferenta paguboasa, au comis si aceasta gafa. Ranile noastre, ale romanilor ardeleni, nu-i intereseaza – deloc –, de ele nu le pasa puternicilor clipei din 1990 incoace. Dupa ei – potopul! Ce mai conteaza, acolo, o stema? Oricum, pentru ei, de fapt, nu mai conteaza nimic! Sa ne mai mire, oare, ca Tricolorul romanilor, prin localitati din Harghita si Covasna este calcat in picioare, aruncat in noroiul santurilor? Ca pe sedii ale institutiilor Statului Roman sunt arborate alte drapele, cel secuiesc, cel al Ungariei, nu si Tricolorul, simbolul national al romanilor! Sa fie, cumva, vorba doar despre neglijente? Nu cumva-i vorba chiar de rea-credinta, de rea-intentie, de lipsa de elementara cultura?! Repetenti la anumite lectii de istorie sunt inca multi! Doamne, cum ajung Tricolorul si stema, simboluri nationale, pe mana unor analfabeti?

Gafa aceasta, impardonabila, in toate privintele, n-o facea, acolo, o gospodina priceputa la rantas, la ciorbe si muraturi! Ci insi cu pretentii, unii cu patalamale de “specialisti” in mana! Sunt sigur ca, citind aceste randuri, s-ar putea ca vreunul dintre autorii golului, gaurii din steag, sa racneasca, aratand spre subsemnatul, autorul acestor randuri: “Nationalistul!”. N-ar fi intaia data. Interes national? Pentru ei asa ceva nu exista! Despre ce interes national mai poate fi vorba, atata timp cat, din 1992 incoace, timp de 22 de ani, mai-marii zilei, guvernantii romani n-au putut indeparta o gafa de neiertat si sa refaca stema Romaniei! Vorbe-n vant! Manelisti, prin educatie si inclinatie, dau tribut ignorantei, cat incape, intr-o vreme a retrocedarilor, ilegale, a imobilelor din Ardeal unor urmasi de-a saptea spita ai unor grofi, a vanzarii pamantului stramo sesc, impingand Romania spre o postura ingrata, cea de colonie. Vandutii astia nu mai au nevoie de Transilvania. Ca in Statele Unite ale Europei, spunea un impleticit la minte, “nu va mai fi nevoie de Tricolor si de stema”? Asta sa inteleaga romanul?!

Da, atunci cand a fost votata stema, unii n-au stiut, altii s-au facut ca ploua! Sau au dormit. Lucrurile trebuie indreptate, din respect pentru adevar. Din respect pentru Romania intreaga. Din dragoste pentru Tricolor, Neam si Tara! In acest sens, in luna decembrie 2013, Fundatia “Alba Iulia 1918 pentru Unitatea si Integritatea Romaniei” a redactat si a trimis un memoriu autoritatilor Statului Roman, cerand modificarea stemei in privinta reprezentarii Transilvaniei, pentru “indepartarea, de urgenta, a gravei greseli.” Suntem curiosi sa aflam care va fi rezultatul!

Profesorul univ. dr. Ioan Silviu Nistor vine chiar cu propuneri concrete pentru un proiect heraldic pentru “indreptarea” erorilor, blazonul respectand, fidel, procesul istoric real, “incepand din perioada etnogenezei romanilor si pana in zilele noastre”, continand “acvila cruciata” a Tarii Romanesti, “cu un soare si cu o luna noua de aur”, “capul de bour cu steaua de aur cu cinci colturi intre coarne, cu o roza cu cinci foi la dreapta, pentru Moldova”, stema Transilvaniei sa aiba “doi lei de aur, flancand si sprijinind un arbore, care are la baza tulpinii sapte piscuri muntoase, din al carui trunchi pornesc doua ramuri care merg spre cartierele superioare ale Tarii Romanesti si Moldovei. Scutul mare, albastru, sa fie sustinut in stanga de o femeie daca, avand in mana dreapta o secera, iar in stanga stindardul de lupta dacic. In dreapta scutului sa fie un centurion roman, avand in mana stanga sabia, iar in dreapta sa ridice stindardul unei legiuni romane (a V-a Macedonica). La baza scutului si a figurilor heraldice ar urma sa existe o cununa semirotunda de lauri, in jurul careia sa se infasoare o panglica de matase tricolora, avand, ca inscris, deviza: «Honor et patria.».” Toate acestea, insa, ar trebui cunoscute, cum se exprima prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, de “autoritatile supreme ale Romaniei: Parlament, Presedintie, Guvern. Puternici ai clipei: «Desteptati-va din somnul cel de moarte!»”.

Sursa: cuvantul-liber.ro