Derbedeul politic Markó Béla ataca iarasi Romania

March 26, 2008 •Covasna, Harghita, Paunescu, Romania, UDMR, unguri •Views: 1155

Derbedeul politic Markó Béla

atacă iarăşi România

– Declaraţia politică a senatorului P.S.D. Adrian Păunescu,

în Plenul Senatului, din 22 octombrie 2007 –

Eu am venit la microfon propulsat de energia negativă pe care a reuşit să mi-o împrumute colegul nostru, senatorul Markó Béla. De multă vreme nu am mai simţit nevoia să lupt pentru regăsirea fiului cu mama. (Rumoare) De multă vreme nu am simţit nevoia să exersez ceea ce puteam să fac în tinereţe, şi anume, să joc fotbal, aplicând una dintre lovituri, exact în partea moale, acolo unde scaunul cu patru picioare ar putea să-şi cedeze unul dintre picioare spre a penetra părţile moi. De multă vreme nu am fost atât de indignat şi atât de marcat de o ticăloşie la nivel internaţional, cum este cea pe care a făcut-o preşedintele UDMR, colegul nostru, domnul senator Markó Béla. Dacă aş zice să-i fie ruşine, ar fi puţin. (Aplauze)

De aproape 20 de ani, aceste uneltiri împotriva unităţii naţionale există. Ele au existat şi înainte. Mă duceam pe stadionul din Arad cu Cenaclul „Flacăra” şi observam că, într-o anumită zonă, apare un colorit foarte straniu. Roşu, alb,verde. Şi îmi aduceam aminte că Italia are şi ea un steag alb, roşu, verde şi că noi suntem vecini la vest cu Italia. Nu? (Rumoare) Şi mă întrebam: ce-i asta? Ce sunt provocările astea? Pe de altă parte, de multă vreme nu am fost într-un asemenea acord, aproape monolitic, cu Partidul Social-Democrat, din care fac parte, unde mereu am nuanţe, mereu am întrebări, profitând de faptul că sunt intelectual, că sunt creator şi că viaţa trece şi nu pot înghiţi pe nemestecate tot ce mi se spune de către oricine mi s-ar spune. Acum, însă, auzindu-l, de sus, din birou, pe colegul nostru Dan Mircea Popescu, citind în sală, aici, poziţia oficială a PSD, m-am mai înscris o dată în PSD. (Rumoare). Vocea, parcă, de crainic al celui de-al Doilea Război Mondial – Levitan se numea marele crainic care anunţa: „Gavariat Levitan”, şi se anunţau lucruri importante – vocea de Levitan a colegului şi prietenului Dan Mircea Popescu m-a cutremurat. El spunea nişte adevăruri esenţiale ale PSD. Cine nu doreşte să respecte Constituţia României, să respecte constituţia propriei mame! Nu se poate crea o problemă acolo unde ea nu există. Această batjocură pe care o suportăm în permanenţă durează de ani şi ani. Sunt oameni care au arătat-o la vreme. Trei sunt colegii dumneavoastră. Vadim, Funar, Păunescu. Ei au fost etichetaţi, de-a lungul acestor ani, ca extremişti. Se constată, acum, că, tot ceea ce au spus că se întâmplă şi se va întâmpla, s-a întâmplat. Dar eticheta le rămâne. Şi una dintre infirmităţile clasei politice din România este gloria negativă care s-a făcut, de exemplu, Partidului România Mare, pe care-l salut, pe care-l respect şi în care nu vreau să intru, nu de asta vorbesc aşa, ci din conştiinţă vorbesc aşa, gloria negativă a fost aceea că este un partid extremist cu care nu se poate lucra, că nu poate veni la guvernare. Şi este o infirmitate a guvernării în România, este o infirmitate că oameni în toată firea, care şi-au făcut datoria, spunând la timp ce se va întâmpla, au fost scoşi pe margine, de nişte politicieni corupţi şi de o presă îngenuncheată, şi ei au ajuns să fie etichetaţi pentru tot restul vieţii. (Aplauze). Ce este extremist în faptul de a spune şi de a fi spus că există forţe care doresc să rupă Ardealul de România? Cum vine declaraţia aceasta a senatorului Markó Béla că-i este dor de ,,patria pierdută”? Care patrie? Îi este dor de patria pierdută?! Să meargă în ea sau în ce-i este mai apropiat. Cum vine asta că Markó va lupta? Există duşmani ai minorităţii maghiare? Iată ce declaraţii face liderul UDMR, şi tot noi suntem extremişti, noi care le constatăm. ,,Ţara pierdută în 1918, casele, pădurile, pământurile, steagul… în 1526 strămoşii noştri au pierdut…(probabil este vorba de înfrângerea de la Mohacs) pentru un secol şi jumătate, ţara nu a mai fost a noastră”. Ce mod de a discuta este acesta? Unde se trezeşte acest derbedeu politic? Cât vom mai suporta mizeriile acestea? Este uşor să punem în seama Guvernului liberal vinovăţia liderului UDMR, dar UDMR a fost şi alături de PSD şi a fost alături de toate forţele care au condus România, PD, PC! De ce a avut loc UDMR în toate guvernările? Pentru că noi suntem, în genere, slabi şi pentru că statul român s-a transformat într-o ficţiune. Unde sunt legile noastre? Poate oricine să facă orice în România? Dacă traversează strada pe roşu, domnul Markó Béla poate avea contact cu o maşină. Dacă traversează Constituţia pe roşu, domnul Markó Béla nu va avea contact cu nici o lege, cu nici o reglementare, va putea face, în continuare, ce doreşte. Probabil că este disperat şi că este în competiţie, e în licitaţia mizerabilă a antiromânismului, cu alte forţe şi mai radicale decât dumnealui. Mai radicale? Dar mai mult decât atât ce se poate spune? Asta este o declaraţie de război. Trebuie să căutăm pe hartă ţara care ne-a făcut această declaraţie de război, conform unei legende istorice mai vechi, şi să-i răspundem, să n-aştepte inutil. Cum vine asta? Ne spune domnul Markó Béla că va lupta trei sau treizeci, nu ştiu câţi ani, pentru ca să-şi regăsească patria pierdută. Cu cine va lupta? Cu noi, cu cine altcineva? Să vină la luptă! Să vină la luptă pe faţă şi să spună, conform căror drepturi europene poate dumnealui să spargă ţări. De aceea are dumnealui interes şi de aceea au dumnealor interes să elogieze independenţa Kosovo, nu pentru că ar muri de dragul albanezilor, cu care mai de grabă noi, românii, suntem rudă, ci pentru că vor precedente, în Europa, aici, aproape. Această chestiune nu poate fi tratată ca o simplă discuţie între belferi. Această chestiune poate deveni un şah mortal la liniştea României. Sigur că provocatorii nu vor face nimic. Vor face, totuşi, ceva important, şi anume, vor nelinişti Ardealul, vor crea focare de pericol între oamenii normali, între români şi unguri, între cei care locuiesc, împreună cu românii, Ardealul, vor exista iarăşi prejudecăţi active şi vor exista iarăşi conflicte resuscitate şi se va încerca autohtonizarea şi extrapolarea tuturor nenorocirilor de la vârful acestor partide, care luptă pentru legitimitate, vrând să delegitimeze poporul român în Ardeal şi să-l arunce în vâltoarea neliniștii. Statul român trebuie să înceteze de a mai fi o ficţiune şi să-şi intre în rol. Nu este vorba de chestiuni subiective ale fiecăruia. Este vorba de marea subiectivitate naţională, care a devenit o situaţie obiectivă a Europei: existenţa României. Să vorbească dumnealui, Markó, aşa, la dumnealui în apartament, nu în faţa publicului internaţional, nu să asmută împotriva României forţele negre. Să-i fie ruşine până la capătul vieţii! Lui şi tuturor celor care-l susţin! Şi să ne fie ruşine şi nouă, dacă nu vom şti să acţionăm conform Constituţiei şi legilor acestei ţări şi conform Europei unite! Poate cineva dintre dumneavoastră să meargă în altă parte a continentului şi să spună ce spune Markó Béla despre România, despre ţara respectivă? De unde până unde, această neruşinare, şi de unde până unde, această pasivitate a premierului Tăriceanu? Şi de unde până unde, această pasivitate a preşedintelui Băsescu? Suntem chiar nişte nenorociţi? Suntem câştigaţi la belciuge? Trece pe lângă noi istoria, încărcată de mizerie! Iată ce zice senatorul Frunda: ,,Când votaţi, să vă amintiţi că UDMR va cere Europei autonomia Ţinutului Secuiesc”. Deci nu mai este chestiunea aia cu tabloul turistic, au pus şi ei un panou acolo, ce mare lucru. Nu găsesc dânşii un alt loc în care să şi-l pună şi să-l ascundă definitiv? Conform noilor reglementări, care nu mai interzic folosirea tuturor părţilor organismului, pentru bucurii personale, să-şi bage într-unul din acele locuri panoul respectiv. Căci nu este vorba, cum spuneau, că este panou turistic, aşa, să poată vedea cetăţenii pe unde să meargă, pentru că ei sunt orbeţi, nu prea văd. Să-şi pună panoul unde vor dânşii, dar nu pe teritoriul României! Şi iarăşi, autorităţile trebuie să se comporte ca atare. Nu se poate face orice în această ţară! Auziţi frundismele: ,,În acest moment, maghiarii din România stau pe un scaun cu trei picioare. Avem reprezentare la nivelul autorităţilor locale, în Parlament şi Consiliul Europei, ne lipseşte reprezentarea la Bruxelles, ca scaunul pe care stăm să fie unul stabil” . Reamintesc un fapt, un ţăran din Oltenia, întrebat de ce stă pe scăunaşe cu trei picioare, spunea ,,pentru că al patrulea m-ar deranja, ar putea intra întrun loc unde eu nu suport să-mi intre nimic”. Doresc Markó şi Frunda scaune cu patru picioare, şi anume, să fie şi în Europa şi să lovească de acolo statul român? Să şi le facă în particular! Dar ce ţară este aceasta care le îngăduie să meargă acolo şi să facă dânşii ce vor? Chiar nu există reglementări? Chiar suntem o ţară la începutul vieţii ei? Da, cam asta este. Aveam, aici, notat şi un alt lucru. Vedeţi toată teoria aia veche, făcută aici, despre autonomia culturală – şi sunt mândru de a fi fost primul parlamentar care-a atacat-o, primul senator român care a respins-o şi care a vorbit împotriva ei – toată teoria asta este o minciună ordinară. Nu era vorba de autonomie culturală, era un pseudonim. Ei umblau îmbrăcaţi în acest pseudonim ca să obţină dreptul ca în teritoriile în care se întâmplă să fie majoritari să poată hotărî, în locul Guvernului şi în locul autorităţilor locale alese. Asta doreau, altă ţară. Uite, este evident, aici, autonomia e ,,patria pierdută”. Le este dor de ,,patria pierdută”?! Acesta e adevărul. România nu le e patrie! Însă mai este nevoie şi de o dreptate, repet, pentru cei care au avertizat la vreme că lucrurile aşa vor fi. Înainte de a vă spune câteva versuri, pe care le-am scris în 1990, cu privire la aceste lucruri, aş vrea să mă refer puţin şi la „noul descălecat“, pe care l-a lansat domnul Markó Béla, făcând cel puţin o imprudenţă stilistică. Dacă este vorba de noul descălecat, aş întreba de pe ce au descălecat şi de unde veneau călare? Din ce Europă? Şi dacă este vorba despre noul descălecat, le urez domnului Markó Béla şi celor care gândesc ca el, împotriva României şi a unităţii europene, le doresc şi le urez să încalece din nou şi să se ducă. Să aibă grijă, însă, să pună şei sub cal, pentru că şeile asigură şi un spaţiu gol, pentru sandvişuri. Să încalece din nou şi să meargă unde cred dânşii că este patria dânşilor! (Rumoare. Aplauze)Până de curând, eu mă mai amăgeam cu gândul că este un joc politic şi că patria dânsului şi a dânşilor este aici. Aşa mi-am închipuit. Dar, aşa cum avertiza unul dintre marii scriitori şi ziarişti maghiari din România, Hajdu Győző, victimizat de aceşti nemernici, om care luptă de atâţia ani să ne arate adevărata faţă a acestor extremişti, domnul Markó Béla a cerut la Tuşnad ceva foarte simplu, şi anume, ,,Ardealul înapoi”. Este adevărat că, la un moment dat, a spus şi ,,înapoi ardelenilor”. Adică muntenii, moldovenii, etnii dobrogene nu au voie în Ardeal. Dar ,,Ardealul înapoi” era lozinca lui Horthy Miklos: ,,Ardealul înapoi!”, şi noi ne-am făcut că nu vedem. Markó e horthyst! Şi noi am mers mai departe, având nevoie de majorităţi formale, şi nu putem acuza pe unii de ceea ce am făcut toţi. Toţi, cu excepţia celor care au fost etichetaţi ca extremişti, pentru că au prevestit acest pericol. Şi acest pericol există. Şi Transilvania nu poate fi tratată ca o domnişoară de împrumut, ca o damă de companie, a diverselor formaţiuni politice şi a diverselor pofte barbare. (Aplauze)V-aş recomanda să citiţi ce a scris în „Flacăra” mea, de-a lungul vremii, Hajdu Győző. Lucruri curajoase, cinstite, documentate. A scos şi o carte despre Europa. Să vedeţi cum sunt puse aceste probleme de-a lungul acestor şaptesprezece ani şi să constataţi cât de greu reacţionăm, cât de târziu reacţionăm. Cu îngăduinţa dumneavoastră şi a preşedintelui de şedinţă, aş cere permisiunea ca poezia aceasta, „Nu putem trăi fără Ardeal“, scrisă în 1990, să fie cuprinsă toată în cuvântul meu, din Monitorul Oficial al şedinţei noastre.

„De-ar fi să n-avem soră şi nici frate,

De-ar fi să fim doar fuga unui cal,

Fără crâcnire le-am răbda pe toate,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El e blazonul nostru de nobleţe,

El e tiparul nostru vale-deal,

Pot ochii şi cu noaptea să se-nveţe,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Puteţi să faceţi toţi cu viaţa chetă,

Puteţi să vă distraţi la carnaval,

Noi am putea trăi fără planetă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El n-are cu nimic asemănare,

Ca aerul ne este de vital,

Când plânge el, pe toţi în somn ne doare,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Pe roţile istoriei e sânge

Şi ele-n iarbă freamătă brutal,

Pe Dealul Crucii, maica Horii plânge,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Identitatea noastră e jucată

Neruşinat, la mese de scandal,

Şi noi mai iute am muri o dată,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Prea bine, tată, şi prea bine, mamă,

Că ne-aţi născut e-un amănunt normal,

Putem gusta-mpăcaţi această dramă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Tăiaţi în două, fără de nădejde,

Şi umiliţi în cel din urmă hal,

Putem tăcea un secol, româneşte,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Am fi de strajă silei spaţiale,

Am fi un avorton universal,

Dac-am găsi, spre compromis, o cale,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu-l vom ceda păgânei pofte hoaţe

A unui rege încarnat pe cal,

Prin Univers l-am duce noi pe braţe,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu-i jurământ, ci e predestinare,

Nu e un vis, ci e un fapt fatal,

Putem să existăm fără oricare,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nu e-o provincie şi nu-i o hartă,

E marea-ntreagă, nu-i un simplu val,

Lumină, templu, inimă şi soartă,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Şi România nu e Românie,

Ci simplu coridor comercial,

De n-ar fi el, tipar înalt să-i fie,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Mandat la conferinţele de pace

Şi ultim manifest continental,

Nu uneltiţi, că-n rug ne vom preface,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

O lance-n codrii noştri mai rămâne,

Sub forma unui mugure total,

Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Române,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

El este cifrul nostru fără saţiu,

Ce-aruncă-n aer orice cod vamal,

E taina noastră, peste timp şi spaţiu,

Dar nu putem trăi fără Ardeal.

Nimic nu e, dacă nu e Ardeal.

Şi adaug, aici, acum:

Jurăm. Jurăm.

Jurăm pentru Ardeal!

(Aplauze prelungite)

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "Derbedeul politic Markó Béla ataca iarasi Romania"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/derbedeul-politic-marko-bela-ataca-iarasi-romania-2/