Emil Boc, 2005: ,,România trebuie să nu fie un poligon de încercare în privinţa unor suprastandarde în materia drepturilor minorităţilor naţionale”*
Emil Boc, 2010: ,,Proiectul Statutului minorităţilor naţionale este unul foarte important pentru o societate democratică”

Cu seninătatea dezarmantă a unui Iuda postmodern, d-l Boc ne vinde ca pe vite la târgul UDMR şi îşi alcătuieşte mesajele după bizarele criterii ale unui textualism absurd, precum reiese din subtitlurile de mai sus.

Problema noastră, a românilor din zonă, este, într-un fel, mai complicată decât tragica întâmplare biblică. Boc nu e singura Iudă. Ne-au vândut înainte Iliescu (prin Hrebenciuc), Constantinescu (prin el însuşi), Năstase (tot prin Hrebenciuc), Tăriceanu (tot prin el însuşi). Mă tot întreb: ce-ar fi făcut Iisus cu patru-cinci Iude, dacă una singură a fost de-ajuns?

Apoi, în cazul nostru, mai apare o problemă: toate partidele care ne-au condus au fost, pe rând, Iude directe şi Iude de gradul II – aşa cum au fost, la alcătuirea actualului Guvern, şi partidele conduse de Antonescu şi Geoană. Pentru că dacă-ţi lipseşte al 12-lea apostol ca să ai majoritate în Parlament, cooptezi UDMR la guvernare – aşa cum a făcut mai deunăzi PD-L. Dar lucrurile s-au petrecut aidoma de mai multe ori în Evanghelia postdecembristă – şi singurii care au simţit pe pielea proprie biciul tuturor Iudelor au fost românii din aşa-zisul ţinut secuiesc.

Şi, pentru a contura halul moral în care a ajuns politica (aşa-zis) românească, trebuie precizat că nici o Iudă postdecembristă nu s-a spânzurat. Nici n-a aruncat cei 30 de arginţi pe dalele ,,templelor” trădării, care au fost când Casa Poporului, când Palatul Victoria, când Palatul Cotroceni. Dimpotrivă. Şi-au păstrat şi amplificat privilegiile, pentru că ăsta-i destinul Iudei postmoderne: să câştige tot timpul, tot bugetul, toată turta de sub spuză, până ne va băga definitiv în mormânt.

După care se va plânge că există o bucată de ţară care, de fapt, nu mai e românească, pentru că românii de acolo, împreună cu limba şi civilizaţia lor au binevoit să se confunde cu natura, trădând eforturile supraomeneşti făcute de Iuda de la centru. Iar Iudele ,,trădate” de românii care au expiat vor deveni martiri ai neamului românesc şi vor fi pomenite în Istorie. Iudele postmoderne se simt extrem de confortabil în pielea celor trădaţi. XXX Aşa s-ar fi întâmplat şi cu Iuda Iscarioteanul (conform Evangheliei după Iuda, descoperită la Nag Hammadi), dacă episcopul Irineu n-ar fi pus piciorul în prag.
Avem noi vreun Irineu prin Guvern? Am avut vreodată? Azi, Iuda nu numai că nu-şi plăteşte trădarea, dar e şi adulat. În peisajul politic contemporan totul s-a răsturnat: Iuda conduce subsumându-se lui Iisus, îndesându-şi pe sub brâu arginţii trădării. Tot mai mulţi, tot mai mulţi… Trădarea este profitabilă şi conformă economiei de piaţă, este noul stil sănătos de viaţă, apreciat la toate casele mari, inclusiv europene.

Este limpede aşadar, ca lumina reflectată de creştetul lucios al premierului, că noua epocă pe care o vom traversa va fi în spiritul Evangheliei apocrife după Iuda Boc, scrisă în mod real de UDMR, acest veşnic, constant şi implacabil Iuda al românilor, care, cităm, e foarte sigur că ,,va guverna alături de PD-L până în 2012″. Iudele de gradul II consimt şi nu fac nimic… ——————
*conform unei vechi zicale, oamenii mici de statură sunt capabili de lucruri mari, dar nu şi le mai amintesc.

Sursa: Informatia Harghitei