Prefectul Jean-Adrian Andrei refuză să aplice legea în cazul steagului secuiesc (foto editată)
În luna noiembrie 2009, Consiliul Județean Harghita a adoptat steagul secuiesc ca și steag al județului Harghita printr-o decizie dictatorială a consilierilor UDMR. În luna septembrie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a anulat, definitiv și irevocabil hotărârea CJ Harghita prin care steagul secuiesc a fost adoptat ca steag al județului Harghita, arborarea acestuia pe sediul CJ Harghita devenind ilegală (detalii aici). Mai mult chiar, în aprilie 2013 aceeași instanță a decis faptul că arborarea acestui steag este discriminatorie la adresa românilor din județ (Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat decizia instanței mureșene în octombrie 2014, detalii aici).
Cu toate acestea, steagul secuiesc stă arborat în continuare pe clădirea în care își are sediul și Prefectura Harghita, alături de CJ Harghita. Prefectul județului Harghita, Jean-Adrian Andrei, tolerează o situația ilegală și antiromânescă. La adăpostul bunelor relații pe care le are cu deputatul Mircea Dușa, ministul Apărării (binecunoscut pentru lipsa oricărei implicări în problematica românilor din Covasna și Harghita), Andrei tolerează o situație ilegală și refuză să se adreseze instanței pentru a impune domnia legii și respectarea unor sentințe judecătorești.
26 februarie 2015. Steagul secuiesc al județului Harghita, anulat definitiv de instanță în septembrie 2012, stă arborat pe clădirea în care își are sediul și Prefectura Harghita
26 februarie 2015. Steagul secuiesc al județului Harghita, anulat definitiv de instanță în septembrie 2012, stă arborat pe clădirea în care își are sediul și Prefectura Harghita
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
bjon borg says:
ma Erno ,voi ungurii sunteti…hai sa nu ma exprim eu,o face Europa caci se stie de altfel cine sunteti .
citeste aici:
Neamul Hunilor, puţin cunoscut în vechile monumente istorice, locuieşte dincolo de mlaştinile Macotrice, în preajma Oceanului Îngheţat, şi întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naştere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici şi zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă şi fără pic de frumuseţe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase şi vânjoase, cu cefe groase şi cu înfăţişare monstruoasă care te înspăimântă şi te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi cioplite în chip grosolan, aşezate la marginea pădurilor. Pe lângă neplăcuta lor înfăţişare omenească, mai sunt şi grozav de înapoiaţi, aşa încât nu simt nevoia focului sau a mâncării gătite, ei se hrănesc cu rădăcini de ierburi sălbatice şi cu carne de animale de tot soiul, pe jumătate crude, pe care o încălzesc puţin, aşezând-o între picioarele lor şi pe spinarea cailor. Nu sălăşluiesc niciodată în case şi se feresc de ele ca de nişte morminte oprite folosinţei obşteşti. Nu-i cu putinţă să găseşti la ei nici măcar o colibă ţuguiată de trestie, ci în rătăcirile lor prin munţi şi păduri se obişnuiesc din leagăn să îndure frigul, foamea şi setea… (la noi n-au dovedit acest lucru. n.a.) La dânşii nimeni nu ară şi nici nu pune vreodată mâna pe plug, căci toţi umblă de colo până colo fără sălaşuri statornice, fără cămin şi fără lege, fără un trai regulat, totdeauna ca nişte fugari, împreună cu căruţele în care locuiesc. Asemenea animalelor necuvântătoare, nu-şi dau seama în nici un chip de cinste şi necinste, aprinşi numai de o nemărginită lăcomie pentru aur… Atilla s-a intitulat rege al Hunilor şi era extrem de crud. Ucidea prin răstignire. Avea mai multe soţii… După moartea lui (452 d.Hr.) ucis în noapte nunţii probabil de tânăra şi ultima soţie Ildice, de origine germanică, banda de terorişti-fără patrie- s-a destrămat şi a dispărut.”
Doamne, şi câte mai sunt de spus!
Trebuie să mărturisim tot adevărul, chiar cu riscul de a-i ajuta şi pe ei.