Interviu cu Felicia Şerbănescu, prim-balerină a Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovski” din Constanţa

August 24, 2011 • Constanta, cultura, Daniel Focsa • Views: 1348

Mi-a plăcut să iubesc, să urăsc şi să mor pentru un ideal
Interviu cu Felicia Şerbănescu, prim-balerină a Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovski” din Constanţa 
Daniel Focşa: Doamnă Felicia Şerbănescu, deşi nu mi-am propus să încep cu un elogiu, uneori admiraţia îl face inevitabil: de peste 25 de ani, vă identificaţi în mod strălucit cu baletul constănţean (şi, poate, ar trebui să spun: românesc). Cum a început totul, care au fost primii paşi ?
Felicia Şerbănescu: Primii ”paşi” au fost evident tot paşi de dans, de mică dansam mereu, chiar daca nu am avut un exemplu în familie, iar când am văzut la televizor un ansamblu de balerine care ”pluteau” deasupra scenei în vârfurile degetelor pe muzica unui vals,
m-au fascinat şi încă de atunci am ştiut că asta am să fac şi eu, să ofer frumuseţe, fericire şi fascinaţie tuturor. Părinţii mei nu au avut linişte până nu m-au dus la şcoala de balet din Cluj-Napoca, unde am studiat cu pedagogi minunaţi. Am absolvit acel prestigios liceu după nouă ani (din clasa a IV-a până la final).
DF: După terminarea liceului de coregrafie din Cluj, cum a fost întâlnirea cu scena constănţeană şi cu maestrul Oleg Danovski ? Care a fost prima impresie pe care v-a făcut-o, cum îl percepeaţi atunci, ca foarte tânără balerină ?
Felicia Şerbănescu: Compania din Constanţa imi era cunoscută încă de la înfiinţarea ei în 1979, din spectacolele pe care le prezentau în staţiunile de pe litoral şi din oraş (fiind născută la Mangalia îi urmăream în timpul vacanţelor). Pe maestrul Danovski l-am cunoscut la diverse competiţii care aveau loc între şcolile de balet, cea din Bucureşti şi cea din Cluj, singurele la acea ora în ţară. În 1983, când eu am terminat liceul, am plecat direct la concursul internaţional de balet de la Varna, unde au mai participat şi dansatori ai Operei Române din Bucureşti, elevi ai şcolii din Bucureşti şi dansatori din compania de la Constanţa. Acolo bineînţeles era şi maestrul Oleg, care după competiţie m-a adus cu maşina personală la Constanţa pentru a ma angaja la compania dânsului, de-acum celebră. În primii ani am stat prea puţin în Constanţa, călătoream foarte mult în turnee, dar publicul era dornic de balet clasic şi contemporan şi ne primea cu căldură şi cu bucurie de fiecare dată la întoarcerea acasă. Scena teatrului Fantasio era improprie pentru ”Lacul lebedelor” de exemplu, dar noi eram toţi tineri, dornici de afirmare şi nu puneam preţ prea mare pe condiţiile avute. Din 1985 ne-am mutat sediul spectacolelor la Casa de cultură, o scenă mare, dar friguroasă iarna şi călduroasă vara.
În prima perioadă, pe lângă turnelele din străinătate (care durau cam şase luni pe an) erau minunate deplasările estivale în staţiunile de pe litoral, unde dansam aproape în fiecare seară şi ne bucuram de aprecierea publicului din ţară dar şi a celui din străiănatate, care de-acum ne cunoştea din oraşele lor germane, olandeze, franceze…
Pe maestrul Danovski l-am perceput, ca elevă, foarte exigent şi de neatins ca postură profesională, însă ca balerină în compania dânsului, un om extraordinar cu care am interacţionat perfect (doar era un perfectionist) de la prima colaborare. Se simţea în sală, când lucra cu mine, că iubeşte dansul mai mult decât orice şi mi-a insuflat şi mie această dragoste inconturnabilă, dacă mai era nevoie. Mi-a acordat multă încredere încă de la început şi mi-a confirmat încă o dată ca pornisem pe un drum presărat cu sacrificii dar minunat şi plin de satisfacţii. Îmi spunea că “o balerină trebuie sa stea în pointe mereu, şi când este acasă, chiar şi când este în bucătărie”; glumea bineînţeles. Era un OM fantastic, ca şi opera lui.  

Integral pe blogul lui Daniel Focsa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend