Până la conflictele etnice din martie 1989, Laszlo Tokes acumulase capital imens de simpatie. Declaraţiile naţionaliste ale noului episcop al Eparhiei Reformate de la Oradea şi copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România i-au minat însă prestigiul de erou al “revoluţiei române”.

Invers proporţional cu pierderea simpatiei românilor, i-a crescut cota popularităţii în Ungaria. Aflăm astfel dintr-o cronică apărută în Liberation (10 iulie 1990) despre Festivalul de vară de la Budapesta, că pastorul transilvănean a fost în centrul evenimentului. “Laszlo Tokes este una dintre vedetele neaşteptate ale Festivalului de vară de la Budapesta”, a scris Yves Michel Riols. Numele pastorului român de origine maghiară care a pus focul în pulberea revoluţiei din decembrie nu figurează, totuşi, pe nici un program oficial. Dar acest Tokes, omul-simbol al rezistenţei maghiare din Transilvania, este indirect centrul ultimei producţii ungare: “L opera rock: Timişoara 1514”. Urmează o scurtă descriere a spectacolului, cu concluzia că mesajul transmis spectatorilor a fost “Dozsa-Tokes – acelaşi luptător”.

Gabor Koltay, directorul superproducţiei muzicale rock “Timişoara 1514”, şi-a pregătit doi ani spectacolul, gândindu-se la “toate”. Şi la împlinirea a 70 de ani de la Tratatul de la Trianon, care-a desfiinţat Ungaria Mare, şi la rezervarea de locuri pentru refugiaţii români. În biroul său, a consemnat jurnalistul francez, se află harta Ungariei dinaintea lui 1920 (când “Clemenceau destramă Ungaria şi dă Transilvania românilor”).