Legea Antonescu, 217/2015 – o lege strâmbă, profund antiromânească

October 12, 2015 •opinie •Views: 2823

Dacă am asculta un doctor că își dă cu părerea despre extragerea uraniului am considera că opiniile sale nu merită atenția noastră. În schimb, un economist, un licențiat în istorie repetent și un licențiat în istorie care nu a profesat niciodată au rescris, la propunerea unui licențiat în filosofie, o parte a istoriei noastre. 

Vezi și DE CE TAC domnii Radu Ioanid și Alexandru Florian în fața antisemitismului maghiar?

Absout nimic din modul în care s-a născut și a prins viață Legea nr. 217/2015 nu trădează bune intenții. Dimpotrivă. În cauză avem de-a face cu un demers în mod evident ticălos, interesat, menit să servească nu dreptății, nu principiilor, ci unor interese de grup. Legea nr. 217/2015 nu are a face, în opinia mea, cu principiile și cu istoria, pe care de altfel o rescrie după bunul plac al unor persoane neavenite.

Ce aduce nou forma în care a fost votată legea

Redau mai jos o listă, întocmită de jurnalistul Victor Roncea, a elementelor de noutate aduse de această lege:

– include in categoria de infractori “criminalii de razboi” definiti ca orice persoana care a primit o condamnare in acest sens data de o instanta romana sau straină – adica inclusiv sentintele date de ocupantii sovietici generalilor, ofiterilor, ziaristilor, demnitarilor judecati si condamnati drept “criminali de razboi”;

– lege stabileste ca nu se pot ridica si mentine in spatiul public statui, placi comemorative etc ridicate in memoria acestor oameni;

– legea stabilese ca numele acestor oameni nu se pot aloca strazilor, pietelor etc – nici unui spatiu public – si ca nici o asociatie nu poate purta numele lor – statuiile lui Mircea Vulcanescu si Petre Tutea vor fi daramate, iar numele date unor Licee si strazi din intreaga tara vor fi indepartate;

–  “legionarismul” este definit vag – practic, oricine va deranja va putea fi catalogat drept “legionar”, exact ca pe vremea stalinistă, folosindu-se chiar  şi un simplu comentariu pe Facebook. “Legionarismul” devine infractiune si asocierea, promovarea etc a unor persoane considerate a fi legionare se pedepseste cu inchisoarea;

–  se elimina complet din prezenta lege articolul Art.4 aliniatul (3) care mentiona ca nu constituie infractiune nicio actiune dedicata acestor oameni daca este facuta in interesul artei, stiintei, educatiei etc; practic orice referire pozitiva sau neutra la viata, opera sau suferinta acestor oameni poate fi catalogata drept infractiune;

– legea stabiliste juridic (!?) definitia Miscarii Legionare ca “organizatie fascista” care a activat pe teritoriul Romaniei intre 1927-1941, in ciuda definitiilor puse de numerosi istorici, membri ai Academiei Române sau ai Acedemiei Oamenilor de Stiinta din Romania;

– se urmareste crearea bazei legislative pentru un “Minister al Adevărului”, cu toate mecanismele lui de control, “monitorizare”, urmărire, cenzură şi pedepsire, exact ca în perioada în care România era comandată de consilierii sovietici ai poliţiei politice bolşevice, NKVD.

– in Apelul Asociației „Libertate pentru Istorie“ din Franța se afirmă: “Într-un Stat liber, nu este nici dreptul Parlamentului, nici al Puterii Judecătorești să definească adevărul istoric. Politica Statului, chiar atunci când este animată de cele mai bune intenții, nu este politica istoriei.”

Cine sunt autorii legii

Având în vedere că în cazul de față avem de-a face cu un subiect controversat, m-aș fi așteptat ca o lege care se vrea a fi lămuritoare să fie redactată și promovată de persoane avizate, de istorici, de academicieni, tocmai pentu a înlătura orice suspiciune și pentru a turna apă limpede în pahar. În cauză, nu era vorba de reglementarea activităților economice în piețele publice, ci de un subiect mult mai sensibil, de o parte a istoriei noastre care trebuie lămurită și evaluată la adrevărata sa intensitate și complexitate.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, devenit Legea nr. 217/2015 (textul legii aici, fișa proiectului legislativ aici), a fost inițiat de liberalii Crin Antonescu, Andrei Gerea și George Scutaru. Potrivit expunerii de motive, cei trei au beneficiat de sprijinul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, condus de Alexandru Florian.

Deputatul Andrei Gerea este economist. Domnia sa este probabil vreo eminență cenușie a economiei. Când vine vorba de istorie însă, adică domeniul reglementat de Legea nr. 217/2015, absolut nimic nu-l recomandă pe acesta să se pronunțe.

Deputatul George Scutaru este licențiat în istorie al Universității București, însă nu a profesat niciodată. Scutaru a profesat ca jurnalist, consilier și deputat. Din nou, absolut nimic nu-l recomandă pe Scutaru în chestiunea Legii nr. 217/2015.

Senatorul Crin Antonescu, este și domnia sa licențiat în istorie al Universității București și a profesat timp de șase ani la gimnaziu și liceu. Potrivit unor informații prezente pe internet, Antonescu a repetat doi ani în timpul facultății (detalii aici). Din nou, un istoric cu o experiență mai mult decât modestă este implicat în producerea Legii nr. 217/2015.

Toți cei trei au acționat, potrivit propriilor declarații din expunerea de motive, la îndrumarea conducerii Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, adică a lui Alexandru Florian. Absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, după cum reiese din biografia sa, Alexandru Florian este un filosof, propagandist al comunismului și al Partidului Comunist Român, după cum aflăm din Cotidianul, fiul ideologului stalinist Radu Florian (detalii aici).

Așadar, un economist, un istoric repetent și un istoric fără experiență, îndrumați de un filosof, au făcut o lege care rescrie istoria. Toți cei patru au beneficiat de largul concurs a deputatului PSD Ciprian Nica, dovedit definitiv ca fost colaborator al Securității (detalii aici).

Ce părere au istoricii

Prof. dr. în istorie Radu Ciuceanu, fost deţinut politic, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române consideră Legea “Elie Wiesel” drept “o tâmpenie”. “S-a făcut o chestie de necrezut. Chiar aşa, să distrugi ce înseamnă rezistenţa poporului român împotriva ocupaţiei sovietice? În rezistenţa anticomunistă au fost 70-75% legionari. Să elimini o parte majoritară din rezistenţa poporului român împotriva regimului bolşevic este o măsură inconştientă”, a declarat Profesorul Radu Ciuceanu pentru Adevărul (detalii aici).

Academicianul Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române şi Preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, consideră că alăturarea în lege a celor doi termeni, “legionar” = “fascist”, “ar putea fi puţin forţată”. Conform declaraţiei publice (2011) a Acad. Dan Berindei, Preşedinte de Onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Mişcarea Legionară nu poate fi calificată drept „fascistă” întrucât nu întruneşte, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat şi promovat, un caracter ideologic fascist (documentul și detalii aici).

Profesorul Cristian Troncotă, fost Decan al Facultăţii de Informaţii din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, a afirmat tranşat că această lege este “o aberaţie”! Într-o emisiunea la postul România TV, istoricul Cristian Troncotă s-a arătat absolut revoltat de această “lege” catalogând-o drept “o aberaţie”. Părintele Hariton şi călugării de la Petru Vodă “au perfectă dreptate” contestând “legea”, a afirmat tranşant cunoscutul istoric. “Mie mi se pare cumva o inabilitate politică să încerci să promulgi o lege care vine să condamne un fenomen istoric, ceva care s-a petrecut demult în istorie. Chestiunea aceasta cu ‘lupta cu istoria’ mie unuia imi aduce aminte de un mental care aparţinea unei lumi revolute (bolşevice – n.m.). Deci parlamentarii ar trebui să reformuleze, Preşedintele să le ceară în mod expres să reformuleze, pentru că nu te poţi lua la trântă iarăşi cu Istoria. Este o chestiune care aparţine Istoriei. Este absolut aberant să ieşi cu o lege care să vină să-ţi interzică să vorbeşti. Ce să ne interzică? O să ne interzică nouă, profesorilor, istoricilor, să vorbim despre legionarism în spaţiul public? Pentru că Universitatea este un spaţiu public! Tinerii trebuie să cunoască Istoria… Interzicem Istoria? Asta mi se pare un lucru absolut de neacceptat!”, a afirmat profesorul Cristian Troncotă. “Şi, în ceea ce spunea Părintele adineauri, sigur că da, au fost oameni care au greşit şi au plătit. Au fost condamnaţi. Dar imensa masă a celor care au împărtăşit o ideologie şi care n-au făcut nici un fel de rele, dimpotrivă, au pătimit şi au suferit ororile Gulagului comunist din România, ce facem cu aceştia, îi mai omorâm o dată, îi mai condamnăm a doua oară? Mie mi se pare o chestiune absolut aberantă! Ori e vorba de incultură, ori e vorba de reavoinţă… Se întâmplă ceva ciudat în Parlamentul României.”, a conchis reputatul istoric şi general (r) (video și detalii aici).

Vezi și Lucia Hossu Longin, despre legea antilegionară: ”Este produsul unor minți rătăcite, care se întorc se întorc la o legislaţie stalinistă, represivă! Voi face plângere penală împotriva autorilor legii”

Invitat la o dezbatere de către ziarul Adevărul, istoricul Marius Oprea a făcut câteva afirmații tranșante cu privire la această lege.

”Dreptul la opinie este îngrădit de prevederile legii. Legea va avea un efect de bumerang. Asta e firea românului: ce i se interzice românului, asta vrea să facă. Această lege ar fi fost pe marele plac al lui Carol al II-lea, în 1938. Cum de nu s-a gândit și la ea? Această lege este făcută cu copy-paste. Pe multe pasaje ale ei, nu respectă limba română. Tehnica legislativă a lipsit: capacitatea de a exprima în propoziții un caracter precis al legii. Foarte multe din paragrafele legii seamănă cu ordonanțele secrete din anii ’50, care aveau în vedere pedepsirea oricărei împotriviri la instaurarea brutală a comunismului în România. Tocmai această mireasmă represivă care este conținută de această lege nu a avut darul să mă încânte”, a spus el, citat de Active News.

Împotriva acestei legi aberante s-au mai pronunțat și alte persoane publice. Din păcate însă, numărul celor care au avut curajul să se pronunțe cu privire la această lege a fost foarte mic, multe personalități alegând calea tăcerii într-o chestiune foarte importantă pentru societatea românească, în ciuda apelurilor la reacție. Asta și pentru că cei care s-au pronunțat împotriva acestei legi adoptată în condiții dubioase și fără o dezbatere publică solidă au fost catalogați drept neo-legionari de către Federația Comunităților Evreiești din România, printr-un comunicat semnat de președintele acestei federații, deputatul Aurel Vainer (comunicatul aici).

Prima victimă nevinovată

O lege strâmbă nu avea cum să dea naștere decât unor aberații. Legea nr. 217/2015, adoptată în luna iunie anul curent de Camera Deputaților și promulgată de Președintele Klaus Iohannis în luna iulie, a făcut deja prima victimă. Eroul Ion Șiugariu, care și-a dat viața pe cămpul de bătălie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în lupta împotriva fascismului, a fost ”asasinat” în baza acestei legi aberante (detalii despre acest caz revoltător aici și aici).

Holocaustul Roșu, ignorat

”Legea 217/ 2015 este o Lege care se referă la totalitarismul fascist. Totalitarismul comunist nu a constituit subiectul acestei Legi, care, amintim, este în vigoare, încă din 2002, când a fost emisă Ordonanța nr. 31. Peste tot în Europa, legi de acest fel se referă doar la Holocaust și fascism, cele privind alte regimuri nedemocratice făcând obiectul unor reglementări separate. Ne exprimăm tot respectul pentru victimele totalitarismului comunist. Este atributul Parlamentului României să decidă dacă și când va aproba o lege similară pentru apărarea memoriei victimelor comunismului”, se arată într-un comunicat de presă al Federației Comunităților Evreiești din România, semnat de președintele Aurel Vainer.

Cu alte cuvinte, legea nu și-a propus să reglementeze un principiu, acela al condamnării regimurilor care au provocat victime. Legea de față servește doar victimelor represiunii legionare, adică comunității de evrei. Potrivit informațiilor publicate de Institutul ”Elie Wiesel”, ”Numărul evreilor români şi al evreilor din teritoriile aflate sub administraţie româneascăucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolută. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au fost ucişi sau au murit între 280 000 şi 380 000 de evrei români şi ucraineni. În Holocaust au pierit şi aproximativ 135 000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată sub conducere maghiară, precum şi 5000 de evrei români care se aflau atunci în alte ţări din Europa” (detalii aici). Așadar, ceea ce se știe cu siguranță este că nu se știe sigur câți evrei au murit în România dar că evreii din România au fost deportați și au fost victime ale Holocaustului (nu neg Holocaustul și nici nu minimizez dimensiunea lui în România!).

Despre Holocaustul din România a vorbit în mod oficial și președintele statului Israel, Shimon Peres. În 2010, acesta a făcut, chiar în timpul unei vizite oficiale la București, o declarație prin care a salutat faptul că România a salvat viața a 400.000 de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (video aici).

Legea Antonescu nu spune însă absolut nimic despre Holocaustul Roșu. Potrivit Jurnalului Național, două milioane de români au fost tarati in inchisorile si lagarele comuniste. Dintre ei, o jumatate de milion sunt considerati victime ale regimului trecut de catre comisia prezidentială pentru analiza dictaturii comuniste in România. Din păcate însă, și în acest caz știm cu siguranță faptul că nu știm sigur câte victime a făcut Holocaustul Roșu în România. În lipsa unor analize mai vaste, operăm cu cifrele oficiale întocmite de personaje care sunt în opinia mea de o calitate îndoielinică.

Așadar, se ridică întrebarea de bun simț: unde sunt victimele Holocaustului Roșu și de ce Legea Antonescu nu s-a gândit și la ele? Dacă au fost mânați de cele mai bune intenții, care sunt motivele pentru care autorii legii și cei care i-au sfătuit pe autori nu s-au gândit și la victimele Holocaustului Roșu? Legile reglementează interesele unor grupuri sau reglementează principii?

O lege strâmbă, care nu lămurește nimic

Mișcarea legionară a fost fascistă. De ce? Pentru că așa o spune economistul Andrei Gerea și filosoful Alexandru Florian. Păi bine dar istoricii și academicienii sunt de altă părere! Nu contează, dacă așa zice Florian atunci așa rămâne (Florian, același personaj ridiculizat chiar de către deputatul Aurel Vainer). Iar în baza acestei legi aberante vor putea fi blamați (amendați și poate chiar închiși) toți cei care au avut simpatii legionare și toți cei care au fost bănuiți de simpatii legionare (vezi recentul caz Ion Șiugariu) sau toți cei care au acum simpatii legionare sau sunt bănuiți a avea simpatii legioare. Simpla bănuială va permite Institutului ”Elie Wiesel” să dea sentințe publice. Institutul ”Elie Wiesel” ne va spune pe cine putem comemora, ce nume putem da unor străzi sau piețe publice, despre cine putem vorbi public.

O lege strâmbă, care interpretează în mod tendențios istoria. Unele victime sunt recunoscute în timp ce altele sunt ignorate. Procesele prin care comuniștii, la comanda staliniștilor, au umplut pușcăriile de ”legionari” sunt acum recunoscute de către Institutul ”Elie Wiesel”, transformat peste noapte în poliție a gândirii. Iar toți cei care îndrăznesc să se opună acestui eșafodaj sunt catalogați drept neo-legionari. Tot așa cum cei care s-au opus instaurării comunismului în România au fost catalogați drept legionari și băgați în pușcării, de unde foarte mulți nu au mai ieșit niciodată.

Iar toate acestea se petrec în timp ce același institut și aceeași Federație a Comunităților Evreiești din România sunt oarbe în fața antisemitismului maghiar promovat în Transilvania (detalii aici și aici).

Un articol interesant pe această temă a scris și Mihai Enciu în Academia Cațavencu. O opinie tranșantă a avut și scriitorul Alex Ștefănescu aici. Istoricul Mihai-Andrei Aldea a reacționat aici. Opinii foarte pertinente a exprimat și cercetătorul Mircea Stănescu aici și aici.

P.S. 1: Nu am înțeles de ce directorul Institutului ”Elie Wiesel” e atât de plin de ură când apare în spațiul public să dezbată pe acest subiect. Fața domniei sale îmi pare întunecată, gri, plină de ură, schimonosită, atunci când vorbește despre această lege. Dacă domnia sa are impresia că acționează cu bună credință în acest caz de ce nu e luminat la față și de ce nu zâmbește?

P.S. 2: Mă aștept să fiu și eu catalogat drept legionar sau simpatizant legionar. Asta în condițiile în care nu sunt și nu am fost membru al altui partid legionar și nu am participat niciodată la vreo adunare a legionarilor.

P.S. 3: Consider că Ion Gavrilă Ogoranu, ca de altfel toți cei care au luptat împotriva regimului stalinist și comunist, sau doar s-au opus și au înfundat pușcăriile comuniste, merită respectul și pomenirea mea. Consider că indivizi ca Alexandru Florian, Crin Antonescu, Andrei Gerea sau George Scutaru sunt departe de a merita respectul meu.

Tags: , , , , , , , ,

2 Responses to Legea Antonescu, 217/2015 – o lege strâmbă, profund antiromânească

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend

Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "Legea Antonescu, 217/2015 - o lege strâmbă, profund antiromânească"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/legea-antonescu-2172015-o-lege-stramba-profund-antiromaneasca/