Cristian Ștefan Ariașu este din Câmpina, județul Prahova, are un master în Știința și Ingineria Materialelor la Universitatea Transilvania din Brașov și este licențiat în Management Turism la ASE Bucuresti. Acum lucrează pe o poziție de Quality Assurance Engineer la firma SERCO Inc. din Whashinghton D.C., SUA. 

Dan: De ce SUA? 

Cristian: Am plecat din România împreuna cu familia, în 2003, cu o viză Green Card Lottery. Climatul  economic, politic și social din țară m-au determinat să caut o provocare în carieră și viață și pe meleaguri străine.

Dan: Care este cea mai mare realizare profesională?

Cristian: Nu are sens cred, să punctăm ștachete din trecut, câtă vreme viitorul este ținta. Am avut realizari profesionale în Romania și sunt mândru de ele iar în SUA activitatea mea îmi aduce realizări profesionale zilnice.

Dan: Cum te simți în SUA? 

Cristian: SUA nu se dezmint ca țară de emigrație. Deschiderea cetățenilor SUA față de noii sosiți este ireproșabilă. Cel puțin până în acest moment. Ca român te simți american în viața de zi cu zi, iar atunci când mergi la biserica românească sau te întâlnești cu alți români la un picnic românesc sau în alte locuri te simți român. Cu alte cuvinte, te simți român sau nu, te consideri român sau nu, aperi demnitatea țării natale sau nu, în  funcție de ceea ce dorești să fii, să faci și să devii în viață. Sunt foarte multe locuri de vizitat la nivelul unei țări de mărimea unui continent aproape. Recomand Washington D.C. și Seattle. Bucătăria sudistă, barbecue de exemplu, servit în Memphis.

Dan: Cum se vede România din SUA? 

Cristian: Despre percepția americanilor față de români și România…da…în proporție covârșitoare americanii nu cunosc mai nimic despre o țară est- europeană, pierdută undeva înspre spațiul sovietic. Cei puțini, care au cunoștințe, sunt fie din mediul academic fie persoanele care au petrecut ceva timp în bazele militare din Europa. Din păcate istoria ne arată că cei din țările mici învață despre marile puteri, iar cei din țările puternice învață…despre țările puternice.

Abordarea nu poate fi schimbată decât printr-un lobby puternic și acțiuni concertate din partea instituțiilor oficiale din țară. Aceastea însă lipsesc, iar contactele diplomatice, câteva expoziții, picnicuri și acțiuni culturale sunt mult prea firave pentru a schimba ceva.

În concluzie, suntem în continuare prea puțin cunoscuți, nu se cunoaste mai nimic despre genocidul romanilor de la 1848, despre România ca primă țară care a oprit avântul bolșevic în 1919 în Europa, tragedia adusă de bolșevici și alogeni în 1944, de martirajul intelectualilor și preoților după acea dată.  Nu se cunoaște cum țara a fost aruncată Rusiei sovietice într-un plan conturat cu cinism înainte chiar de Yalta. Romanii ar trebui sa fie infinit mândri de faptul că țara lor a luptat începand cu 1919, din răsputeri, împotriva răspândirii doctrinei sataniste reprezentată de comunism.

Sunt greșeli majore ale politicienilor români și ale diplomației românești lipsite de personalități cu adevărată clasă diplomatică și demnitate națională. Spun în cunostință de cauza, dacă mă refer numai la simplul fapt ca aici lumea cunoaște mai mult despre paprika si revoluția maghiară din 1956 decât despre calvarul românilor în ultimii 70 de ani, calvar care a distrus în mare parte un neam întreg cu rezultatele care se văd astăzi în cultură și  politica românească. Ceasul ticăie și nimeni nu se trezește. Razboiul împotriva poporului român (reliefat inclusiv prin denigrarea si ignorarea faptelor istorice, prin distrugerea sistematică a învățământului și prin atacuri de amploare împotriva credinței creștin ortodoxe la un nivel fără precedent la doua decenii dupa 1989) este parte a unui obiectiv mult mai amplu, pe care din păcate puțini români îl percep.

Dan: Te vei întoarce în țară? De ce ai avea nevoie să te întorci în țară? 

Cristian: Da, mă voi întoarce, pentru că țara ta este țara în care te-ai născut și cu atât mai mult îți poti ajuta țara când ea are nevoie de oameni care se întorc cu o experiență mai largă. Nu spun mai bună sau mai rea, însa mai largă. Din păcate vremurile sunt schimbate și cei plecați nu se gândesc mai deloc să se întoarcă. Din două motive: în primul rând, după perioada trăită pe meleaguri americane sunt speriați de a se întoarce într-o țară unde serviciile primare – de sănătate și educație – sunt distruse în mare parte. Apoi, cei care au întemeiat deja o familie, sunt de asemenea îndatorați la bănci, și-au pierdut liberatea de mișcare. Circumscriind aceste două elemente obținem dictonul ”Ubi bene Ibi patria”. Stimulente de a aduce tinerii pregătiți în SUA sau pe cei cu experiență câștigată, înapoi în România nu există și așa am  ajuns o țară care se zbate în corupție, fără cap compas, furnizoare doar de inteligență. Ca un fapt divers, observ ca prima generație de imigranți se lupta din răsputeri să iși păstreze rădăcinile, tradițiile.  A doua generație este deja pierdută și sunt „americanizați” aproape complet. Este un proces normal care însă arată că românii nu pot exista ca români decât în țara lor. Lecția se vede dealtfel în populațiile românești rămase în afara granițelor României actuale și chiar ale României Mari, sortite încet încet la asimilare în lipsa unui spor natural adecvat și a unui efort susținut al statului român.

Dan: Ce le transmiți celor de acasă? 

Cristian: Sa fie mândri că sunt români (apropo, cine mă contrazice și nu găsește motive de mândrie are pur și simplu probleme personale  și nu găsește nimic în persoana lui de a fi demn), să iși recunoască defectele și să le amelioreze, numai în interiorul țării. În afara țării să fie demni și să nu ponegrească țara sub nici o formă. Pentru așa ceva probabil vor mai trece 50 de ani. Cu alte cuvinte…despre Romania: ”Love it or leave it” – fă-o cu demnitate și nu arunca cu noroi.

Nota mea: Cristian a luat legătura cu mine în urmă cu mai mulți ani, după ce mi-a citit blogul. De atunci ținem legătura constant iar asta mă bucură. Sper să ajungem la un moment dat să ne cunoaștem și personal.

Vezi și LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Darie, masterand în Franța: ”Ca artist am observat respectul de care te bucuri în Franța”

Tweet