Maghiarii kosovari

September 11, 2009 •Covasna, Harghita, iredentism, PCM, separatism etnic, sovinism, Tinutul Secuiesc, UDMR •Views: 1298

Aflandu-ma, ca ziarist, de la inceputul anilor ’90, in prima linie a luptei impotriva iredentismului si separatismului maghiar, care inca de la acea vreme dorea sa schimbe harta Romaniei, faramitand-o cu orice pret, mi-am pus deseori intrebarea: oare pana unde vor intinde acestia coarda si daca, odata si odata, nu vor obosi in demersurile lor, renuntand la visele lor aberante demne de epoca Evului Mediu?

Stim foarte bine ca planurile lor, imediat de dupa decembrie 1989, au fost diabolice, iar sprijinul din partea patriei-mame, Ungaria, cat si a diasporei unguresti din America, a fost puternic. De aceea, au jucat tare inca din primele zile ale lui 1990, luand in calcul trei variante pentru care au pregatit si logistica necesara. Prima si cea mai aberanta a fost ocuparea teritoriului Transilvaniei prin invazia armatelor ungare, motivata de “genocidul” ce avea sa se produca, chipurile, asupra populatiei maghiare, autorii fiind, evident, romanii. A doua varianta avea in vedere ruperea Ardealului de Romania si crearea unui stat autonom, iar a treia, enclavizarea unei parti a Romaniei cu o populatie majoritara maghiara, adica, crearea unei Ungarii Mici pe teritoriul Romaniei, dupa fostul model, dar perfectionat, al Regiunii Autonome Maghiare din deceniul anilor ’50 al secolului trecut.

Daca primele doua proiecte nu puteau fi duse la indeplinire decat in situatia unei revizuiri de proportii a granitelor Europei, revizionistilor maghiari nu le-a mai ramas la indemana decat ultima varianta, de faramitare a tarii din interior, ultima lor gaselnita fiind infiintarea Tinutului Secuiesc considerata formula adecvata pentru acest proiect.

Fara a renunta vreodata la unul din variantele enumerate mai sus, revizionistii maghiari constituiti la vedere in cele cateva formatiuni politice controlate de UDMR (Partidul Civic Maghiar, Consiliul National al Secuilor), la care se adauga alte grupari secrete iredentiste, si-au imbracat intreaga lupta de secesiune sub forma europenista a lipsei de drepturi, concentrandu-se, conform politicii pasilor marunti, asupra unei strategii de distrugere din interior (dupa principiul cariilor), convinsi fiind ca in cele din urma buturuga mare va putea fi rasturnata.

Incercarile de a distruge Romania ar fi fost oprite din fasa, daca acestia nu s-ar fi bucurat de sprijinul partidelor politice romanesti care, in tentativa lor de a pune mana pe putere, le-a facut mereu jocul, oferindu-le pe tava nu numai calea libera prin asocierea la guvernare, ci si prin punerea la indemana a parghiilor cu care sa-si duca la indeplinire aberantul program. De altfel, se stie bine, in intervalul 1990-1993, cand destinul Transilvaniei era sub protectia Uniunii Vatra Romaneasca si a PUNR, totul era sub control. Cedarile au venit imediat dupa ce falsele structuri democratice romanesti si-au preluat prerogativele si in urma negocierilor dintre partidul etnic, UDMR si partidele romanesti, fie ca este vorba de Conventia Democratica, de PSD, PNL sau PD-L. Mai mult decat atat, indiferenta politicienilor romani fata de soarta Romaniei a fost atat de mare incat reprezentantilor UDMR din Parlament sau din Guvern li s-au incredintat chiar sarcina de a fundamenta si elabora, de capul lor si pe placul lor, acte normative extrem de importante, cu tenta revizionista chiar, si care au fost aprobate fara a se mai gandi la efectele dezastruoase ale acestora pe termen mediu si lung. Asa a fost Legea administratiei locale, asa au fost actele normative care au consfintit bilingvismul, de la tablele indicatoare de localitati, la firmele institutiilor locale si chiar centrale, la cele ale garilor si Postei, fapt nemaiintalnit in peisajul european.

Prin cedarile inadmisibile de autoritate, dar si de drepturi inalienabile, statul roman a ajuns in postura de a-si ingrasa si a da putere dusmanului sau de moarte.

De ani de zile ne plangem de prestatia slaba a structurilor statului: de la presedintie, Parlament, la Guvern si Justitie, de performantele incalificabile in organizarea societatii romanesti, dar prea putin ne-am ocupat de neglijarea totala a problematicii privind siguranta Romaniei si integritatea acesteia, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii fiind o institutie mai mult moarta decat vie, permitand unor forte oculte, cum sunt cele despre care vorbim, sa atace tara din interior, atentand chiar la articolul 1 din Constitutie care consfinteste Romania ca stat national, unitar si indivizibil, sintagma pe cale de a fi aruncata la lada de gunoi de catre un grup de derbedei politici minoritari care nu-si mai incap in piele si care considera ca Romania a decazut intr-atat incat poate fi considerata un SRL, unde, la suparare, fiecare isi ia “jucaria” si pleaca.

Ne indoim ca acesti nemernici vor reusi sa faca ceva mai mult decat sa tulbure apele. De un lucru suntem insa siguri, ei vor reusi sa distruga iremediabil relatia de convietuire buna, in esenta, intre romani si maghiari, cu efecte dezastruoase si pe o foarte lunga perioada de timp. Pentru ca, daca pana acum maghiarii erau considerati doar un pericol potential in aceasta directie, de acum incolo vor aparea inamici de drept si de fapt.

Citeam mai deunazi intr-un sondaj oficial care reliefa o stare imbucuratoare la nivelul relatiilor intime romano – maghiare ale individului. Peste 90 la suta dintre romani si 80 la suta dintre maghiari nu sunt deranjati ca au un vecin ungur sau roman. Lucrul acesta spune foarte multe la nivelul relatiilor intime de convietuire. Un capital enorm de care cei din fosta Iugoslavie n-au beneficiat. Evident ca din momentul in care comportamentul maghiarilor se va schimba, doar acceptand separatismul, relatiile interumane de care am amintit se vor deteriora simtitor, romanul vazand in maghiar nu omul in sine ,ci dusmanul sau de moarte. Distrugerea la nivel celular a increderii reciproce este o adevarata catastrofa.

De altfel separatistii maghiari asta si vor. Cu orice pret si ei doresc functii de talie care sa sune bine din coada: presedinte, prim-ministru etc., etc., iar pentru aceasta n-au scrupule.

Desi vorbesc de tot felul de modele de autonomii care ar exista in Europa, nici una din cele invocate de ei nu se potriveste cu a lor, in afara de cea din Kosovo. Mult trambitata autonomie a Cataluniei din Spania nu este altceva decat o disputa dintre compatriotii aceleiasi natii, dintre spanioli si spanioli. E cu totul altceva. Corsica, pe care iarasi o invoca, este o insula singulara in Marea Mediterana, cu o suprafata de 8.700 kmp (ceva mai mare decat judetul Mures), separata de teritoriul Frantei in componenta careia a intrat la 1768 si mult mai aproape de Italia. Cererea de autonomie a acesteia este dictata de pozitia ei geografica, de cateva ori mai aproape de Roma decat de Paris. Cu toate acestea Parisul nu renunta la ea. Comparatia cu Elvetia, se potriveste ca nuca-n perete. Tara cantoanelor a fost conceputa asa din anul 1292, deci acum peste sapte secole, prin acordul benevol, si nu prin agresiune, al populatiilor de sorginte germana, franceza si italiana care dominau inaltimile Alpilor.

Pentru ca exemplele de autonomii teritoriale din Europa s-au cam epuizat, singurul model cu care Tinutul Secuiesc seamana ca doua picaturi de sange este cel al Kosovo, cu toate urmarile ce decurg dintr-o asemenea drama.

Pentru a nu se ajunge la o asemenea situatie extrem de grava pentru pacea Romaniei si a Europei este necesar sa se intervina neintarziat. Fortele maghiare rationale si constiente de riscul extrem la care poate fi supusa populatia maghiara din Transilvania, si indeosebi din zona secuimii, ar trebui sa nu mai stea in expectativa si sa tempereze capetele infierbantate ale liderilor lor, iar fortele coercitive ale statului, menite sa apere ordinea de drept si integritatea tarii: Armata, Politia, Jandarmeria, SRI, Procuratura etc., sa se autosesizeze pentru actiuni grave de atentat la integritatea Romaniei.

In anii care s-au scurs de la Marea Unire, maghiarii din Romania s-au bucurat de respectul romanilor si al autoritatilor, iar in privinta drepturilor care i se ofera unei minoritati, doar luna de pe cer n-au primit-o. A pretinde sa-si edifice o tarisoara in inima Romaniei, este un gest de neiertat. Maghiarii sunt bineveniti pe teritoriul Romaniei si-l pot considera drept al lor nu numai pe 7 la suta, ci pe suta la suta din suprafata, adica in aceeasi proportie ca si romanii, atata vreme cat ei sunt loiali acestei tari si dispusi sa-l foloseasca pasnic impreuna cu romanii si in beneficiul amandurora. Alta solutie nu poate exista, iar aventurierii acestia, care de ani de zile nu fac altceva decat sa dezbine, sa ravneasca la ce nu-i a lor, trebuie pusi la respect neintarziat!

IOAN CISMAS, Cuvantul Liber, 10.09.09

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

One Response to Maghiarii kosovari

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "Maghiarii kosovari"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/maghiarii-kosovari-2/