Construcția unei moschei în București a fost unul din subiectele discutate de Președintele Klaus Iohannis cu omologul său turc în timpul vizitei pe care Iohannis o efectuează zilele acestea în Turcia.

Contrar celor afirmate de ambasadorul Turciei la Bucureşti, Osman Koray Ertaş, într-un interviu acordat redacției Adevărul, construirea unei moschei în București este o dorință a Turciei. Ambasadrul Osman Koray Ertaş afirmase în septembrie anul trecut că subiectul moscheii din București este „o chestiune națională” a României. „Subiectul referitor la moschee nu mai este o chestiunea bilaterală. Noi nu am forţat Guvernul să facă ceva împotriva voinţei poporului român. Dacă poporul este împotrivă, noi ne retragem. Este o chestiune naţională. Turcia este o stat laic”, afirma ambasadorul turc citat de Adevărul.

Iată așadar că ambasadorul Osman Koray Ertaş a mințit în septembrie 2015 pe acest subiect. Moscheea din București nu este doar un subiect care privește România, ci este un subiect prezent pe agenda bilaterală dintre Turcia și România. Și nu doar că este prezent, dar subiectul este unul de foarte mare importanță de vreme ce apare pe agenda discuțiilor la cel mai înalt nivel, între președinții celor două state. De ce și-a permis ambasadorul Turciei la București să mintă în această chestiune? Nu știu. Probabil pentru că toți „partenerii” noștri ne iau de proști pe orice subiect.

Personal, aș fi de acord cu construirea unei moschei în București doar în măsura în care sunt îndeplinite câteva minime elemente de reciprocitate. Dacă tot este ridicat în slăvi parteneriatul strategic dintre România și Turcia iar Klaus Iohannis nu-și mai găsește cuvinte să laude relația extraordinară pe care o are cu Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, nu cred că exagerez cu nimic dacă invoc o minimă reciprocitate din partea partenerului turc.

Reciprocitate în chestiunea locației

În primul rând, nu pot să nu remarc faptul că, în timp ce la București Guvernul a cedat deja un teren foarte valoros (evaluat la 10 milioane de euro, detalii aici) în plin centrul capitalei către Muftiatul musulmanilor din România pentru construirea unei moschei de mari dimensiuni, partenerul turc nu este în același stadiu al relației bilaterale. „La rândul nostru, și noi am stabilit câteva terenuri la Istanbul unde vor putea fi construite o capelă și un loc de cazare pentru pelerinii români. Aceste aspecte, aceste detalii le-am discutat cu prietenul meu, cu domnul Iohannis”, a declarat șeful statului turc (detalii aici). Adică, partenerul turc se mai gândește. Bucureștiul știe exact unde este locația viitoarei moschei dar partenerul turc nu poate da detalii la acest moment cu privire la locația unde urmează să se construiască capela și locul de cazare pentru pelerinii români.

Reciprocitate în chesiunea dimensiunii

Așadar, partenerul turc nu doar că nu a cedat deja un teren în capitala Turciei, dar nici măcar nu vorbește de o biserică ci de o capelă. În timp ce la București se vorbește despre cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană, la Ankara se vorbește despre o capelă. „Moscheea în sine va fi cea mai mare dintr-o capitală a Europei, exceptând Istanbulul. Iar terenul pe care a fost construit centrul din Londra a fost cumpărat de comunitatea musulmană, pe când terenul din Bucureşti este dat comunităţii de către Guvern, ceea ce este un gest de o puternică semnificaţie“, arată muftiul Iusuf Murat, citat de Adevărul.

Dacă România ar fi partenerul Turciei atunci și la Ankara s-ar discuta despre o biserică de mari dimensiuni. Dacă România ar fi partenerul Turciei atunci ar fi trebuit deja să fi cedat comunității românești din Turcia un loc pentru construirea unei biserici. Dacă România ar fi partenerul Turciei atunci Ankara ar fi trebuit să găsească deja un teren în centrul capitalei Turciei (nu la periferie, așa cum probabil se va întâmpla până la urmă), unul care să se apropie măcar de valoarea terenului cedat de România, pentru construirea unei biserici, nu a unei capele.

Parteneriat bazat pe reciprocitate sau slugărnicie?

În lipsa unor reciprocități care să transpună în practică mult lăudatul parteneriat dintre România și Turcia mă tem că dinspre partea românească se vede foarte neclar acest subiect al moscheii din București. Îndrăznesc chiar să afirmă că, în lipsa unei reciprocități prin care Turcia să-și manifeste deschis respectul pentru România, constuirea unei mega-moschei la București echivalează cu un adevărat act de trădare națională. Nici măcar nu mai invoc istoria noastră de sute de ani și obligația morală a lui Klaus Iohannis de a cinsti memoria înaintașilor neamului său, nu orgoliile sale și prietenia conjuncturală cu „bunul său prieten” Recep Tayyip Erdogan. Nici măcar nu mai aduc în discție terorismul islamist și dezvoltarea acestuia tocmai în astfel de centre culturale musulmane în care tinerii sunt radicalizați.

Dacă în schimb Turcia a găsit acum un moment prielnic pentru a șantaja partenerul de la București și a obține construirea moscheii în schimbul opririi valului de migranți atunci cred că opinia publică de România merită să fie informată cu privire la acest subiect. Măcar să știm pentru ce anume suntem noi mai parteneri cu Turcia decât este Turcia cu noi.

Nu refuz dreptul comunității musulmane din România de a beneficia de spații adecvate pentru serviciul religios. Sunt pentru libertatea religioasă și respectul reciproc între etnii și diferite religii. În același timp însă, sunt legat mult mai puternic de istoria neamului meu, de suferințele sale precum și de valorile europene ale toleranței, respectului și reciprocității între popoare.

P.S.: Mai punctez și faptul că Bucureștiul are doi deputați în Parlamentul României care apără intersele musulmanilor din România, pe deputatul Varol Amet (reprezentant al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România) și pe deputatul Iusein Ibram (reprezentant al Uniunii Democrate Turce din România). Câți reprezentanți ai românilor din Turcia are în Parlament Ankara?

FOTO: enational.ro

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.