Omenia (?!) si caracterul (?!) scriitorului si omului politic Béla Markó

Distribuie acest articol!

de Hajdu Gyõzõ

Nu intamplator am pus semnul intrebarii si cel al exclamarii dupa cuvintele “omenie” si “caracter”. Astfel, chiar in titlul scrierii mele am dorit sa evidentiez un fapt dezolant, anume ca Béla Markó, care incearca din rasputeri sa obtina cat mai multe voturi _ asa cum o atesta discursurile si actele sale indreptate exclusiv in aceasta directie _, nici ca poet, dar nici ca politician nu denota o omenie respectabila, un caracter puternic si, cu atat mai putin, un caracter demn de un adevarat si credibil poet maghiar. De la tatal meu, fost cantor si invatator reformat rural, si de la bunica materna, o secuianca ce cu un autodidacticism admirabil a citit pana la moarte operele lui Lev Tolstoi, Cehov, Zola, Balzac si Móricz Zsigmond, am auzit adesea cea de-a “unsprezecea porunca”, ce suna astfel: “Baiatul meu, nepotul meu, sa-ti intre bine in cap! Nu culoarea pielii, nu limba in care se roaga omul la Dumnezeu conteaza, ci numai si numai ce fel de om e fiecare, daca este om de omenie, daca este cinstit si are caracter?! Acelasi lucru l-a marturisit in ars poetica sa si cel mai liric prozator si dramaturg al secuimii, Tamási Áron , care m-a onorat cu dragoste paterna si cu prietenia sa, proclamand ca “pe pamantul sau natal plin de suferinte” si pretutindeni in lume: “Oamenii fac pacea, sa fim oameni ca sa putem ramane maghiari si romani”.

Pe parcursul carierei de poet si politician a lui Béla Markó, as putea aminti o serie intreaga de momente marcate de lipsa omeniei si a fermitatii de caracter. De aceasta data nu fac nici bilantul “actelor eroice” intreprinse de lungi ani de zile de Markó in fruntea UDMR, despre care se pot spune multe, dar in niciun caz ca erau opera unui om de omenie, animat de sentimente profunde, care, cu un caracter de neclintit, trecand prin foc si apa, lupta pentru interesele, suferintele si neajunsurile marii mase a etniei sale.

Ma rezum doar la propria mea experienta, la ceea ce am avut ocazia sa constat pe propria-mi piele si la suferintele indurate, timp de 15 ani, de familia mea din cauza neomeniei, a arogantei, a indiferentei cinice si, desigur, nu in ultimul rand, datorita caracterului incalificabil al lui Béla Markó.

Iata faptele care il caracterizeaza pe Béla Markó.

Cu mai mult de un deceniu inaintea evenimentelor care au condus la schimbarea regimului in decembrie 1989, in calitatea mea de redactor-sef al singurei publicatii literare a scriitorilor maghiari din Romania, “Igaz Szó”, editata la Targu-Mures, am intervenit, imediat dupa incheierea studiilor sale universitare, pentru ca Markó _ pe vremea acea poet debutant necunoscut _ sa fie transferat dintr-un sat, unde a fost repartizat ca profesor, la Targu-Mures. In pofida legislatiei restrictive a vremii, am reusit sa-l aduc pe Béla Markó in redactia amintitei publicatii, desi pentru obtinerea aprobarii unui post de redactor am fost nevoit sa ma adresez celor mai inalte foruri ale Partidului Comunist Roman, si anume la Cabinetul 2, al Elenei Ceausescu. Pe langa faptul ca i-am dat un bun post de redactor, care nu a fost tocmai usor de obtinut, am facut rost, in doua randuri, pentru familia lui Béla Markó (pentru sotia sa si cei doi copii, pe care ulterior i-a parasit) de locuinta. Prima data am obtinut pentru el un apartament de doua camere, iar a doua oara unul de trei camere, in conditiile in care pe atunci nici la Targu-Mures nu era chiar lesnicioasa obtinerea unei repartitii de locuinta. Si eu a trebuit sa bat la usi saptamani si luni la rand la diferite foruri pentru ca Béla Markó sa beneficieze de locuinta. Pe scurt, in functie de posibilitatile din epoca respectiva, i-am oferit, in calitatea mea de redactor-sef al revistei “Igaz Szó”, tot ce se putea lui Béla Markó, care era la inceputul carierei sale , atat din punct de vedere existential, cat si pentru succesul sau profesional. Pentru toate acestea nu am pretins si nici acum nu astept vreo recunostinta de la el ! Desigur, nu regret ca l-am ajutat, cu tot ce se putea, pe debutantul Markó, care isi facea ucenicia ca redactor pe langa mine, in atelierul revistei “Igaz Szó”. Aveam convingerea ca merita sa fie sustinut, deoarece ajutorul meu deschidea orizontul in fata talentului sau promitator. Insa, in urma celor intamplate, s-a dovedit ca m-am inselat, nu numai in ceea ce priveste caracterul lui Béla Markó, dar si in privinta desavarsirii talentului sau poetic, care, dupa toate semnele, s-a blocat definitiv in mediocritate.

Dar m-as fi asteptat, totusi, ca dupa decembrie 1989 sa fie om de omenie, un coleg cu caracter, iar nu manat de orgoliul puterii sa uite si de Dumnezeu, si de oameni, si de fostii colegi scriitori, daca miza sunt banii si cariera. In ultimii 20 de ani acest orgoliu l-a cuprins in asa masura pe Béla Markó, incat, atat din poet, cat si din politician a disparut si minimalul bun-simt sau omenia. In acest sens, iata ce am avut prilejul sa constat.

Béla Markó a tolerat, total indiferent, ca Imre Fodor, care in urma cu 15 era primar din partea UDMR, la Targu-Mures, precum si alti lideri ai UDMR, in numele lui Béla Markó, sa incalce flagrant legile si, din sete de razbunare politica, sa nu permita familiei noastre cumpararea locuintei nationalizate in care de decenii locuiesc, in calitate de chiriasi, cu sotia mea, actrita Ádám Erzsébet, si cu parintii acesteia. Béla Markó et company accepta tacit ca de 15 ani Consiliul Local Targu-Mures, in care consilierii UDMR erau majoritari, sa aplice, in continuare, acest tratament discriminator familiei noastre si, in consecinta, noi de 15 ani suntem nevoiti sa umblam prin diferite instante judecatoresti, pentru ca in final sa se rezolve solicitarea noastra legitima privind repartizarea unei locuinte, ca sa nu ajungem in situatia in care _ potrivit sentintei judecatoresti _ in scurt timp sa fim evacuati in strada. In zadar am protestat in presa scrisa _ ziare centrale si locale _ contra procedurii ilegale aplicate familiei noastre, in zadar a fost semnat ultimul nostru protest, publicat in presa, de numeroase personalitati ale vietii literare, artistice, stiintifice si politice bucurestene, pe Béla Markó nu il intereseaza ca solicitarea noastra legitima privind atribuirea unei locuinte este sustinuta de creatori cu prestigiu national si international, cum sunt, de exemplu, academicienii Adrian Paunescu si Mihnea Gheorghiu, precum si Dan Iordachescu, Viorel Marginean, Ion Brad, Eusebiu Stefanescu, Gheorghe Turda si multi altii. El se preface orb si surd, n-a facut un pas in vederea solutionarii juste a solicitarii noastre locative si pentru a pune capat definitiv umilirii si hartuirii familiei noastre.

Constatand degradarea morala consternanta a lui Béla Markó, imi vine in minte una din legile arhicunoscute ale lui Murphy, si anume: “Cand prietenii nostri ajung la putere, nu mai sunt prietenii nostri”. In scoli ar putea fi predat drept exemplu clasic de cum l-a contaminat puterea pe Markó, deformandu-i caracterul si privandu-l de bun-simt si empatie; pe scurt: modul in care setea de putere si de bani i-a estompat luciditatea.

Pentru a ilustra starea mea generala, pentru a sintetiza cele spuse mai sus, nu pot decat sa citez strigatul de jale al geniului creatiei lirice Ady Endre, calauzitorul profesiei mele de publicist: “Sa mi se permita sa constat vechi constatari: omul este mai prejos de ultima reptila, dar asa ne trebuie …”

Autor: Hajdu Gyõzõ
Sursa: Cuvantul Liber
Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Distribuie acest articol!

Urmărește alte articole

Dan Tanasă

"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc

„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell

© 2025 dantanasa.ro. All rights reserved.
Despre mine Blog Partidul AUR