anticomunismRomaniaUngaria
Rezistenţa anticomunistă, tratată cu dubla măsură în România
Sunt multe iţe de descusut, mai ales în contextul în care vineri se va dezveli la Cluj un monument în memoria revoluţiei anticomuniste din Ungaria din 1956. Revoluţie care s-a manifestat la Timişoara şi la Cluj prin tentativele de protest a câtorva sute de studenţi, români şi maghiari, lăsate cu arestări. Este oarecum ipocrit şi duplicitar modul în care se tratează în România moştenirea anticomunistă, mai ales că suntem singurul stat din zona de influenţă sovietică care a avut grupuri active de rezistenţă anticomunistă până târziu, în anii 1960- 1970. Şi cu toate acestea, în România comunismul a fost condamnat doar teoretic, printr-un raport fără obiect al lui Tismăneanu, netrecându-se la scoaterea sa în afara legii şi condamnarea efectivă a torţionarilor şi criminalilor de Securitate şi Miliţie, care acum trăiesc bine mersi cu pensii de la Stat. Dar am să încep cu un amănunt care mi se pare edificator în această analiză. La începutul lunii octombrie a fost dezvelit la Huedin “Monumentul Rezistenţei Anticomuniste din zona Vlădeasa a Munţilor Apuseni”, în memoria grupurilor de luptători anticomunişti Şuşman, Capotă-Dejeu, şi Cruce şi Spadă. În timpul discursului de inaugurare, finanţatorul proiectului, fostul ministru de interne Gavril Dejeu, fratele luptătorului Alexandru Dejeu, a făcut o scurtă istorie a acestui monument. A menţionat, printre altele, că în primă fază amplasarea acestui monument a fost respinsă în Consiliul Local Huedin de către aleşii PDL. În acest moment a sărit ca arsă pe scenă viceprimarul PDL Giugiu Marinela, care i-a smuls microfonul din mână şi l-a acuzat că face politică! În mulţime, cei care au asistat la penibila intervenţie a pedelistei au început să îşi mărturiseasă unii altora şi alte detalii: cum că acest monument s-a vrut amplasat la Răchiţele, dar că preotul Teodor Boc s-a opus, ameninţând chiar că îl va dărâma cu ranga. Şi că prin influenţa sa la vărul Emil Boc, pe atunci primar al Clujului, a reuşit să blocheze proiectul din Huedin şi a lansat chiar o carte prin care îşi exprimă frustrările familiale, acuzând Şuşmanii, grupul anticomunist din zona Răchiţele, că nu ar fi altceva decât o adunătură de criminali. Şi atunci mi-am dat seama de un lucru. La ce ne putem aştepta, în materie de dreptate şi revizuire, după atâţia ani de comunism, cât timp mentalităţile securiste sunt promovate de neocomunişti la toate nivelurile societăţii româneşti? Cum să ne aşteptăm deocamdată la o lege a lustraţiei, la o condamnare efectivă a torţionarilor comunişti, cât timp într-o comună ca şi Răchiţele, unde lupta anticomunistă a făcut istorie, Teodor Boc şi urmaşul trădătorului Purcel, Teofil Răchiţeanu, strâng semnături pentru ca moştenitorii lui Teodor Şuşman să nu intre în posesia terenurilor din localitate? O spun cu convingere: în România sunt încă zone unde securitatea a venit pentru a căuta “bandiţi” şi nu a plecat nici acum de acolo!
Cititi tot editorialul in publicatia Napocanews