Către Ambasada Republicii Ungare

În atenţia Domnului Ambasador Oszkár Füzes

4 Iunie 2010 Stimate

Domnule Ambasador Oszkár Füzes,

Am observat, în ultima lună, o atenţie deosebită acordată Tratatului de la Trianon de către mediile maghiare, care mi-a trezit curiozitatea asupra acestui eveniment istoric. Nu sunt istoric şi nu vreau să mă exprim asupra faptelor petrecute, dar un anume episod din desfăşurarea Conferinţei de Pace de la Paris mi-a atras în mod deosebit atenţia, prin ineditul său: este vorba despre disputa atipică desfăşurată între şefii delegaţiilor Ungariei şi României, şi anume contele Albert Apponyi şi Ionel Brătianu. În pledoaria sa pentru susţinerea cauzei Ungariei, la un moment dat, contele Apponyi a afirmat despre poporul român că este ”o rasă cu o civilizaţie inferioară”.

În mod evident, gravitatea momentului exclude posibilitatea ca scopul afirmaţiei să fi fost o jignire şi, în mod cert, contele Apponyi a considerat sincer că exprimă un adevăr, prin care urmărea să convingă participanţii de necesitatea continuării hegemoniei maghiare asupra Transilvaniei. Ionel Brătianu şi-a dat seama că brutalitatea unei asemenea afirmaţii nu putea constitui un argument raţional pentru a fi descalificată a priori, şi a venit cu o modalitate obiectivă prin care a demonstrat contrariul: a pus pe masa Conferinţei culegerea de proverbe ale românilor, realizată de Iuliu Zanne, totalizând 7.000 de pagini, împărţite în 10 volume şi având aproape un metru în înălţime, şi a cerut delegaţilor celorlalte ţări să vină cu orice altă dovadă de civilizaţie pe măsură!

Este greu de evaluat cât a cântărit acest eveniment în luarea deciziei finale, dar este cert că această culegere de proverbe a devenit astfel un reper emoţional al acelui moment istoric. Sunt unul dintre fericiţii posesori ai setului complet de 10 volume de proverbe culese de Iuliu Zanne, republicate de curând în ediţie anastatică, absolut identice cu cele care, cu 90 de ani în urmă, au tronat pe masa Conferinţei de Pace de la Paris. Aceste cărţi sunt o valoare de familie şi vi le pot oferi cu împrumut, având credinţa că, la acest moment retrospectiv, v-ar putea face plăcere să le vedeţi şi să le răsfoiţi. Cu siguranţă că vă veţi bucura să identificaţi multe proverbe comune românilor şi maghiarilor, în mod evident rod al convieţuirii comune, dar şi proverbe care au trecut demult peste toate graniţele Europei şi care acum ne unesc spiritual.

Însă, ceea ce NU veţi găsi în opera lui Zanne, este acel aşa-zis proverb, atât de des invocat acum, despre capra vecinului şi dorinţa ascunsă ca aceasta să moară. Aceasta deoarece, pur şi simplu, el nu este un proverb românesc!

Om avea, noi românii, atâtea alte metehne, dar nu face parte din cultura noastră dorinţa de a ne vedea vecinul nenorocit, şi cu atât mai puţin numai din invidie. Vă rog deci să primiţi această ofertă, cu regretul că nu poate fi definitivă, dar cu convingerea că va adăuga un element de realism acestei zile, în care se împlinesc 90 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon.

Cu deosebită consideraţie,

Mihai Tociu