Lukács, un român de etnie maghiară născut în Harghita și care acum lucreză (sau a lucrat) pentru Parlamentul Ungariei, mi-a trimis un mesaj la începutul lunii februarie, atât pe email cât și pe pagina mea de Facebook (remarc impolițetea formei de salut utilizată de Lukács pentru a mă aborda, de parcă am băut pălincă împreună).
„salut,
Neavând timp de pierdut cu prostii și cunoscând foarte bine cine este personajul (motiv pentru care am pus la îndoială imediat bunele lui intenții) i-am răspuns simplu: „Mulțumesc pentru mesaj. Activitatea mea este pe blog. Dacă mai sunt și alte întrebări le aștept pe email. O zi bună, Dan Tanasa”.
Lukács a revenit cu 3 întrebări care mi-au confirmat că individul nu are nicio intenție să realizeze un interviu. Mai mult, după modul în care arată formatul emailului se vede foarte clar că întrebările i-au fost „servite”.
”Buna ziua,
am numai 3 interbari 🙂
Daca puteti sa ne oferiti o statistica: cam cate sesisazi, plangeri, etc. ati facut pana atunci impotriva oficialitatilor din judetele Harghita, Covasna si Mures?
Dupa profilul dvs. in Facebook locuiti in Germania. Cum procurati dovezile, daca nu sunteti acasa?
De ce ati plecat in strainatate daca – dupa opinia dvs. – romanii din secuime au nevoie de ajutor?
Cu stima,
Lukács Csaba”
Evident, în momentul în care am văzut „întrebările” m-a umflat râsul. Cum să te prezinți ca fiind ziarist (e și ceva „senior” pe acolo) la ditamai publicația din capitala Ungariei și să vii cu astfel de întrebări servite parcă de serviciile secrete ca să afle informații despre activitatea mea. L-am ignorat pe penibilul ce are pretenția că e ziarist dar am zis că individul merită totuși să-i răspund la întrebări:
1. Sigur, îți trimit o statistică imediat. Cum vrei să fie statistica? Pe luni, pe an, pe instituții? În format PDF, Excel? Cum te ajută mai bine? Că doar motivul existenței mele este acela de a-ți oferi ție analize și statistici cu privire la activitatea mea. Uite, dacă te ajută întelectul să procesezi o informație, te poți apuca de documentat munca mea aici, und vei găsi o foarte mică parte. Dacă nu te ajută totuși intelectul, atunci îți trimit eu o statistică.
2. Dacă te uiți acum la profilul meu de Facebook vei vedea că locuiesc în Budapesta, Ungaria. Cam cât de tâmpit să fii (tu fiind ziarist, chipurile!) să mă întrebi care sunt sursele cu ajutorul cărora realizez anchetele jurnalistice? Vrei să-ți dau numele, prenumele și adresa din buletin ale surselor mele? O poză cu ele eventual? Cum te ajută mai bine în realizarea „interviului”?
3. „Ca să se mire proștii”, vorba lui Moromete. Dar tu de ce ai plecat în străinătate?
Sunt deschis să realizez un interviu cu orice publicație de limbă maghiară, din România sau din Ungaria, atâta timp cât la mijloc este vorba de presă, nu de contacte ale serviciilor secrete ungare. Aștept cu interes un jurnalist maghiar, din România sau din Ungaria, care să fie interesat să redea informații despre munca mea în mod obiectiv, fără ură șovină și fără să incita cititorii săi la ură împotriva mea. Sper să nu aștept până la Paștele cailor pentru a găsi așa ceva.
FOTO: Lukács Csaba, facebook.com
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
Ardeleanu' says:
Aiii.. cum mi-o ˝mers˝ răspunsul la ultima întrebare, drept la inimă, mâncu-te! 🙂