Daniel Roxin și Valentin Roman

un articol de Valentin Roman

În mod cert, cei mai mulți dintre dumneavoastră nu ați auzit de satul Nadăș din comuna arădeană Tăuț. Nici eu nu auzisem, sincer să fiu, până în urmă cu ceva vreme, atunci când o știre de pe tv mi-a atras atenția. Pentru mulți, acest loc este doar un punct pe hartă, unul dintre sutele de sate ale României, dar pentru cei 1.200 de locuitori locul se numește ACASĂ.

O casă pe care unii încearcă din răsputeri să le-o fure. Concret, în baza unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, emise în grabă, în cadrul unei singure ședințe de judecată, sentință nejustificată, un număr de persoane care, fără a aduce vreo dovadă, pretind a fi urmași ai unui grof maghiar, Iosif Grosz, au câștigat în instanță întreg satul, cu locuințele sătenilor, terenurile agricole ale acestora, pădurile și pășunile, ba chiar și terenul bisericii și cimitirului din sat.

În total este vorba de peste 8.700 de hectare, din care 5.000 reprezintă pădure, pădure care, în prezent, poate fi considerată cel mai mare ocol silvic pivat din România. Sentința a fost emisă în anul 2006 și, de atunci, locuitorii din Nadăș trăiesc cu teama că, în orice moment, noii proprietari le pot dărâma locuințele evacuându-i de pe pământul unde moșii și strămoșii lor au trăit generații întregi. Textul sentintei poate fi citit aici: CAZUL NADAS Dosar 457 246 2006 sentinta 657-30.03.2006

Grupul de inițiativă condus de Adrian Grigoriu, din care am făcut parte împreună cu doamna Georgeta Alexandrinna Mihail și alte persoane, i-a vizitat pe locuitorii din Nadăș în urmă cu câteva zile, în încercarea de a desluși ițele unui caz în care abuzul, tupeul, corupția și lipsa oricărei urme de morală și-au dat mâna pentru a-i deposeda pe acești oameni de singura lor avuție: pământul de sub picioare și țarinile strămoșești.

Aceștia ne-au povestit cum sunt amenințați, iar pământul care până mai ieri le-a fost sursă de hrană, de venit și loc de odihnă veșnică pentru părinții lor, este exploatat după bunul plac al urmașilor grofului maghiar. De altfel, sutele de mii de euro pe care aceștia din urmă le încasează anual de la APIA par să fie una dintre adevăratale mize ale întregii povești. După unele estimări, mai bine de 840.000 de euro ar intra, anual, în conturile presupușilor urmași.

Cazul Nadăș a fost adus în atenția presei, în urma cu câteva săptămâni, la inițiativa domnului avocat Stelian Lupu, cel care, de altfel, este implicat în mod direct în situația de acolo, acordându-le sprijin juridic locuitorilor. Știrea nu a stârnit prea multe reacții din partea opiniei publice la acea vreme, dovadă în acest sens stând faptul că, în cadrul întâlnirii noastre cu sătenii din Nadăș, aceștia ne-au informat că nicio altă asociație sau instituție nu s-a implicat în caz pentru a le proteja drepturile și a semnala și cerceta abuzul grosolan și fățiș îndreptat împotriva lor. După publicarea de către noi a știrii, interesul a crescut, zeci, chiar sute de români din țară și din străinătate menifestându-și interesul față de situația disperată a locuitorilor din satul la care facem referire.

Istoria cazului și opiniile avocaților:

Doamna avocat Vasilica Coroiu, după o analiză atentă a cazului despre care vorbim, a avut amabilitatea să ne schițeze un tablou de ansamblu al situației de la Nadăș, însoțit de pertinenta opinie a domniei sale:

I. ASPECTE DE NELEGALITATE PRIVIND SUCCESIUNEA 

La data de 23.04.1923 IOSIF GROSZ şi soţia acestuia s-au prezentat la notarul public EUGEN BELEŞ, în faţa căruia au întocmit un testament cu nr. 63/1923 prin care, urmare a faptului că nu aveau descendenţi, şi-au lăsat reciproc întreaga avere.

În testament se menţionează:’’ ne numim reciproc unul pe altul şi anume, dacă subsemnatul Iosif Grosz aşi muri mai curând de cât soţia mea născută Helena Weisz atunci o numesc de moştenitoarea mea generală pe soţia mea….. asupra întregei mele averi mobile şi imobile şi asupra valorilor mele de orice fel. Iar în caz dacă subsemnata soţia lui Iosif Grosz născută Helena Grosz aşi muri mai curând decât soţul meu Iosif Grosz atunci tot aşa îl numesc de moştenitorul meu general pe soţul meu Iosif Grosz…’’

În cuprinsul acestui testament, se menţionează şi numele moştenitorilor care vor fi după decesul acestora, fiind nominalizaţi 18 moştenitori: Weisz Alexandru, Weisz Arminiu, Szerdachely Spitzer Andrei, Grosz Eleonor, Reisz Frideric soţia lui Hunazlich Dionisie născută Fischer Serenna, soţia lui Winert Izso născută Spitzer Adela, soţia lui dr. Kardos Geza născută HOLTZENER Elisabeta, Holzner Ladislau, soţia lui Krausz Vilhelm născută Holtzner Lili soţia lui Mairovitz Martin născută Weisz Elisabeta, Fischer Antoniu, Sandor Spitzer Ibolya, soţia lui Geza Szerenyi născută Littmann Ann, soţia lui Szasz Arthur născută Litmann Margore soţia lui Fried Alador născută Spitzer Roza.

În anul 1935 Weisz Helena, văduvă după decesul lui Grosz Iosif întocmeşte un codicil la testamentul anterior nr 78/1935, prin acest codicil, se menţin numele celor 18 moştenitori, dar este de reţinut că se precizează ca executarea testamentară să se amâne cu 2 ani şi dacă este necesar cu încă doi ani, întrucât după cum suţine: ’’averea este încopciată în multe greutăţi.’’

Reclamanţii: Colţeu Mihai Alexandru şi Colţeu Viorica, care în mod ilicit fără nici o legitimitate apar ca fiind moştenitorii familiei Grosz, ca moştenitori testamentari ai lui MAIROVITZ ECATERINA, născută Szerenyi fără ca instanţa prin s. civ. nr. 657/2006, pronunţată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 457/2006, să identifice acest testament şi în acelaşi timp să constate dacă a fost sau nu respectat dreptul de opţiune succesorală instituit de art. 700 din vechiul cod civil aplicabil care era de 6 luni de la data decesului.

Analizând testamentele lăsate de soţii GROSZ, se poate constata că Weisz Sara care apare în Certificatul de calitate de moştenitor autentificat la Notarul Public Adrian Vlai din Arad sub nr. 5 /31.01.2003 ca fiind soră a defunctei Grosz Helena nu este nominalizată în testament.

Integral în adevaruldespredaci.ro

Tweet