Șantajul UDMR. Cazul segregării pe criterii etnice a Liceului Bolyai Farkas din 2002 se va repeta la Colegiul Unirea (FOTO: tirgumureseanul.ro)

Documente de arhivă scot la iveală un fapt stupefiant: clădirea Colegiului ”Unirea” din Târgu Mureș nu a fost niciodată în proprietatea Bisericii Romano-Catolice. 

de Dan Tanasă

Comunitatea românească din Târgu Mureș este indignată de un nou scandal interetnic. Elevii români de la Colegiul ”Unirea” riscă să fie dați afară din clădire de către proprietarul imobilului, Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, care refuză să încheie un nou contract de închiriere cu Primăria Târgu Mureș și Colegiul ”Unirea” pentru a facilita astfel buna desfășurare a activității educative. Paralel cu refuzul Arhiepiscopiei Romano-Catolice Alba Iulia de a încheia un nou contract de închiriere, consilierii locali ai UDMR din cadrul Consiliului Local Târgu Mureș au depus un proiect de hotărâre pentru înființarea unei noi instituții de învățământ, Liceul Teologic Romano-catolic „II. Rákóczi Ferenc”, care ar urma să-și desfășoare activitatea în clădirea Colegiului ”Unirea”.

Cu privire la scandalul care mocșeste la Târgu Mureș am dat deja publicătății documente care dovedesc șantajul ordinar al UDMR și al Arhiepiscopiei Romano-Catolice Alba Iulia care vor cu orice preț segregarea pe criterii etnice a Colegiului ”Unirea” din Târgu Mureș (detalii și documente aici).

Articolul publicat pe acest blog în urmă cu o săptămână nu a rămas fără ecouri. Detaliile care ies la iveală în acest caz sunt stupefiante. Documentele arată faptul că în cazul Colegiului ”Unirea” din Târgu Mureș avem de-a face cu o împroprietărire ilegală, nu cu o retrocedare. Asta pentru că Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia nu a fost niciodată proprietara imobilului. Cu privire la situația legală a clădirii Colegiului ”Unirea” din Târgu Mureș istoricul clujean Vasile Lechințan s-a autosesizat și lămurește în mod tranșant și documentat faptul că Biserica Romano-Catolică nu a fost niciodată proprietara clădirii.

”Clǎdirea Liceului Unirea din Tîrgu Mureş a fost, pânǎ la naţionalizarea din anul 1948, proprietatea exclusivǎ a Fondului de Studii Catolic (ATENŢIE, NU ROMANO-CATOLIC) Ardelean creat de stat (de împărăteasa Maria Tereza) şi administrat de stat din 1770 pânǎ 1866, când este dat în administrarea Statusului Romano-Catolic Ardelean, deci în administrarea şi nu în proprietatea acestuia. Am precizat: ATENŢIE, NU ROMANO-CATOLIC, pentru cǎ Imperiul Austriac nu considera pe CATOLICII români de rit grec, adicǎ pe greco-catolici, nişte CATOLICI de mâna a douǎzecişişaptea, sǎ zicem, ca sǎ nu aibǎ dreptul la beneficiile acestui Fond de Studii” precizează istoricul Vasile Lechințan.

”Fondul de Studii Ardelean avea proprietǎţi uriaşe în Transilvania, din care s-au ridicat şi clǎdiri precum clǎdirea actualului Liceu Unirea din Tîrgu Mureş. (La ridicarea acestei clǎdiri s-au folosit şi sume importante din fonduri de stat, pe lângǎ cele ale Fondului de Studii). De exemplu, pe clǎdirea fostului Liceu Piarist din Cluj scrie pe fronton, în piatră, faptul că este ridicat din Fondul de Studii Catolic (ATENŢIE, NU ROMANO-CATOLIC)  Ardelean”, lămurește istoricul Vasile Lechințan.

”Fondul de Sudii n-a fost niciodatǎ proprietatea Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. A fost doar dat în administrarea „Ordinariatului Catolic de rit latin de Alba Iulia”, conform Acordului de la Roma din anul 1932 dintre Statul Român şi Vatican. Acest Acord a fost denunţat de Statul Român în anul 1948. Consider că orice deturnare a proprietăţii acestui Fond de Studii, orice deposedare a acestui Fond de Studii pentru a fi trecut pe o instituţie sau alta este un act arbitrar, o creare a unei situaţii juridice noi, total diferită faţă de această fundaţie istoricǎ, orice trecere în proprietatea exclusivǎ a unei singure etnii, a unei instituţii anume a unui cult religios romano-catolic este o trădare a demnităţii românilor ardeleni, o mare nedreptate istorică, o schilodire a istoriei, o jefuire a dreptului românilor, o sursă uriaşă de tensiuni interetnice şi un atentat la buna convieţuire dintre etniile din România care au frumoase punţi istorice de legǎturǎ prin aceste averi istorice comune – moşteniri ale trecutului”, concluzionează istoricul Vasile Lechințan.

În aceste condiții se ridică întrebarea firească: cum a fost posibil ca Înalta Curte de Casație și Justiție să împroprietărească în 2005 Arhiepiscopia Romano-Catolică cu această clădire care nu a aparținut niciodată Bisericii Romano-Catolice? Ce documente au stat la baza deciziei ilegale a instanței? De ce nu au fost cercetate arhivele în interesul statului și al bunei conviețuiri interetnice?

Personal aș merge și mai departe: Cine a fost în stare să comită un astfel de act ilegal cu consecințe deosebit de grave? Aveam de-a face cu un nou caz Nadăș? Voi încerca să obțin răspunsuri la toate aceste întrebări în spiritul unei bune conviețuri interetnice și al respectului față de lege.

Textul încrustat în piatrǎ pe frontunul fostului Liceu Piarist din Cluj (unde au învǎţat marile noastre personalitǎţi istorice: Şincai, Maior, Avram Iancu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul ş.a. şi unde au predat celebrul medic oculist român Ioan Molnar Piuariu, profesorul român de Drept Ladislau Vaida, protopopul greco-catolic al Clujului Ioan Fekete Negruţiu ş. a.), în anul reclǎdirii lui – 1821 (MDCCCXXI), atunci numit Lycevm Regivm (Liceu Regesc, adicǎ de Stat, deci nu romano-catolic). De observat cǎ denumirea Fondului era Fondul de Sudii Catolic (FVNDI STVDI. CATH.), nu romano-catolic.

Fragment din textul Acordului de la Roma dintre Statul Român şi Vatican, din 1932. Subliniatǎ trecerea în administrarea Ordinariatului Catolic de Alba Iulia. Copie dupǎ «Monitorul Oficial» al României, Partea I, nr. 180 din 3 august 1932, p. 4788-4790.

Textul Decretului nr. 151 din 17 iulie 1948 de denunţare a Concordatului dintre Statul Român şî Vatican din 1927 şî a tuturor acordurilor ulterioare fǎcute pe baza acestui Concordat. Copie dupǎ «Monitorul Oficial» al României, Partea I, nr. 164 din 19 iulie 1948, p. 5964.