
Biblioteca subsemnatului este mai bogată cu un volum excepțional al publicistului Ion Bădoi, volum lansat în noiembrie anul trecut la librăria Mihail Sadoveanu din București.
Prin bunăvoința autorului, un exemplar al volumului a ajuns, via Sfântu Gheorghe, până la Madrid unde l-am citit pe nerăsuflate.
“Având convingerea că sunt mult mai multe răspunsuri care aşteaptă întrebări, decât întrebări care așteaptă răspunsuri, mi-am propus ca aceste dialoguri să fie un îndemn, o confesiune, dar și un drum de plecare, cu speranţa căîmpreună vom dinamita anumite inerţii, că vor fi încurajate energiile care trebuie puse în slujba binelui naţional, că se vor trezi elitele româneşti din această indiferență ce pare imuabilă.
Dialogul este preferabil monologului, chiar şi numai pentru atributul acestuia de a fi un mijloc direct de comunicare şi cunoaştere reciprocă, de a fi un mijloc de ieşire din singurătatea orbitei noastre existenţiale, care se găseşte uneori la ani lumină distanţă de cei de lângă noi.
Pentru mine, dialogul înseamnă puterea şi îndrăzneala de a mai pune întrebări într-o lume care se abandonează din ce în ce mai mult monologului, dar şi curajul de a răspunde şi de a-ţi asuma răspunsurile. Ceea ce nu este chiar foarte simplu. Fiecare om are dreptul la o opinie, dar şi obligaţia de a o exprima. Dacă toţi am gândi la fel, ar fi mult mai periculos decât atunci când altul gândea pentru noi! Provocând dialogul, încercăm să-l reînvăţăm.
Am îndrăznit să cutez a afla, împreună cu partenerii mei de dialog, ce-i lipseşte poporului român să-şi recapete vechile maluri ale existenţei sale, să se unească în cadrul aceleiaşi limbi, să se închine sub acelaşi steag tricolor, să se privească în ochii prea multă vreme înlăcrimaţi şi să-şi spună unul altuia – frate”, își ”argumentează” Ion Bădoi demersul publicistic.
Personal, citind dialogurile fundamentale ale jurnalistului Ion Bădoi cu o serie întreagă de personalități ale vieții publice românești am avut senzația că-mi astâmpăr o sete de frumos, de dreptate. Lecturând paginile volumului am avut aceeași senzație pe care o ai în zilele toride vară când, pe un drum uitat de lume, Dumnezeu te binecuvântează cu o fântână cu apă limpede și rece cu care îți alini setea. Volumul jurnalistului Ion Bădoi este ca o căldare de apă rece și limpede pentru suflet. Despre dragostea de țară, despre dragostea de limba română, despre frații de peste Prut și din Timoc, despre istorie, despre actualitate, despre valori, despre cultură și nu numai ne vorbesc interlocutorii dialogurilor fundamentale inițiate de Ion Bădoi.
Printre cei care au acceptat dialogul jurnalistului Ion Bădoi amintesc pe academicianul Nicolae Dabija, profesorul Ana Dobre, dr. Cristian Bădiliță, părintele Bojan Alexandrovici, scriitorul Ovidiu Hurduzeu, istoricul Teșu Solomovici, prof. univ. dr. Radu Baltasiu sau dr. Leonard Velcescu.
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
Ion BĂDOI says:
Îți mulțumesc pentru cuvintele generoase, dragul meu Dan Tanasă. M-ai emoționat. Știu că lupta ta are ca unic țel răspunsul la întrebarea pe care o rostesc în fiecare clipă: ce-i lipseşte poporului român să-şi recapete vechile maluri ale existenţei sale, să se unească în cadrul aceleiaşi limbi, să se închine sub acelaşi steag tricolor, să se privească în ochii prea multă vreme înlăcrimaţi şi să-şi spună unul altuia – frate? Îți rămân recunoscător pentru că m-ai acceptat să-ți fiu camarad în această continuă și fundamentală neodihnă.
Dan Tanasa says:
Să ne lumineze Dumnezeu!