Cotidianul de limba maghiară Haromszek a publicat în numărul din 9 ianuarie a.c. un editorial semnat de un anume Mozes Laszlo care conține o nouă mostră de dispreț a jurnaliștilor maghiari la adresa unui simbol al românilor. Sub titlul ”Panoul Pământul Secuiesc, cu întrebări” autorul vorbește de panoul iredentist ”SIC Terra siculorum” amplasat de liderii UDMR Covasna în fața Prefecturii Covasna. În acest context, jurnalistul maghiar face referire la grupul statuar ”Mihai Viteazul”, aflat în imediata apropiere a panoului, utilizând sintagma ”dedicat vitejilor colonizaţi”.

Autorul editorialului își exprimă în acest mod disprețul nu doar față de amplasarea în piața centrală din Sfântu Gheorghe a statuii lui Mihai Viteazul ci și chiar față de simbolul luptei pentru unitate al românilor, voievodul Mihai Viteazul. În opinia autorului, românii din Covasna au fost colonizați în zonă iar, odată cu ei, și istoria acestora a fost colonizată în Covasna.

”Panoul Pământul Secuiesc, cu întrebări

Mă uit zi de zi la panoul Pământul Secuiesc, ce stă singuratic în colţul parcului Elisabeta şi priveşte neclintit, ca un soldat îndârjit care apără frontiera, la clădirea prefecturii şi a consilului judeţean. Dacă şi-ar putea arunca puţin privirea în lateral, ar zări ansamblul de statui din vecinătate, dedicat vitejilor colonizaţi, precum şi ruinele casei de cultură . In perioadă de campanie, textului în limba latină ce figurează pe el -SIC, cu litere albe, uriaşe, şi sub el Terra Siculorum cu litere mult mai mici, şi mai apoi luna şi steaua -i-ar reveni sarcina să-i dea cu piper pe la nasul paznicului de serviciu al guvernului. Acesta probabil nu-i acordă atenţie acestei imagini de pe stradă. E adevărat, la începutul lui decembrie, timp de câteva zile, în atmosfera de sărbătoare, panoul a fost făcut invizibil, mascat în mod bizar de un tricolor. Cele trei culori au fost îndepărtate ulterior, iar panoul a rămas pe loc, puţin cam neglijat, singuratic, ca propovăduitor al unei idei.

Acesta ar fi un simbol, în culorile sale albastru şi auriu, însă montat pe o remorcă mică, a devenit un lucru obişnuit , pierzându-şi din demnitate şi din putere. E adevărat că o inscripţie sau un panou în sine nu sunt suficiente, spiritul combativit generat de acestea reprezintă în realitate forţa unită a persoanelor în ale căror suflete ating coarde sensibile.

E nevoie de fluturarea în permanenţă a simbolurilor, însă nu este o sarcină satisfăcătoare.

Ce se află dincolo de panoul Pământul Secuiesc din parc, în spatele literelor uriaşe?

Evident, acolo stau clădirea bibliotecii şi aleile înzăpezite , însă am dori să analizăm mai degrabă lumea ce poate fi atinsă mai greu. Există cunoştinţele, devotamentul şi fermitatea presupuse de autodeterminarea reală? Pe lângă fluturarea ocazională a drapelelor, răsunarea sloganelor, există forţă şi pentru edificarea îndârjită? Există talent pentru înfăptuirea, menţinerea Pământului Secuiesc, despre care se vorbeşte în jurul drapelelor, afişelor?

Există viaţă şi dincolo de panoul din parc?

Există, atunci când pare să nu existe.”

Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6786 din 09.01.2013, autor Mozes Laszlo (Traducere: CESCH)

Tweet