Pe 24 ianuarie 1859,
Alexandru Ioan Cuza a realizat Unirea Principatelor, fiind ales domnitor de către locuitorii Moldovei şi a Ţării Româneşti. În 1859 se realiza Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost ales în unanimitate, mai întâi la Iaşi (5 ianuarie), apoi şi la Bucureşti (24 ianuarie).
Drumul deschis de această unire în 1859 va conduce către realizarea României Mari în 1918. Într-un context politic european devenit favorabil Unirii, mai ales după înfrângerea Rusiei în războiul Crimeei (1853-1856) de către forţele aliate anglo-franco-piemonteze, pasoptistii din Moldova şi Ţara Românească au putut pune în aplicare un plan care-i va reuni pe români sub un singur nume. După revoluţia din 1848, Unirea a devenit problema centrală a vieţii politice româneşti, punând în mişcare intelectualii vremii dar şi oamenii simpli. Pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi l-a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. După alegerile din Moldova, au urmat cele din Ţara Românească, de la Bucureşti. Adunarea electivă de aici şi-a deschis lucrările la 22 ianuarie 1859. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, în jurul orei 11:00, reprezentanţii partidei naţionale au propus ţinerea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului. Propunerea făcută de Vasile Boerescu a fost Alexandru Ioan Cuza. În Adunarea electivă, toţi cei 64 de participanţi au votat pentru ca domnul Moldovei să devină şi cel al Ţării Româneşti. Deşi teoretic unirea a fost înfăptuită, practic lipsea recunoaşterea ei din partea celorlate ţări. Imediat după 24 ianuarie 1859, Cuza s-a luptat pentru obţinerea recunoaşterii de către puterile garante a dublei sale alegeri şi desăvârşirea unităţii politice şi administrative a noului stat naţional. În martie 1859, reprezentanţii Franţei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei şi Angliei au recunoscut oficial pe Alexandru Ioan Cuza drept singurul domn al Principatelor. Turcia şi Austria şi-au dat acordul abia în septembrie acelaşi an. După tratative greoaie, în noiembrie 1861 Turcia a recunoscut unirea completă,cu acordul puterilor garante, dar numai pe timpul vieţii lui Cuza. Dincolo de frământările politice care au urmat şi de presiunile externe, din România lipseşte Transilvania, care abia în 1918 se va alătura Prinicpatelor, formând România. Sursa:
EuropaFM
