Mitropolitul Nicolae Colan s-a născut la 28 noiembrie 1893, în Arpătac (azi Araci), jud. Covasna, şi a adormit întru Domnul la 15 aprilie 1967, la Sibiu.

După terminarea cursului primar în satul natal, urmează prima clasă liceală la Colegiul Maghiar Reformat din Sfântu Gheorghe, terminând studiile liceale la Liceul Ortodox “Andrei Şaguna” din Braşov (1906-1914). A urmat apoi Seminarul pedagogic-teologic “Andreian” – primii doi ani între 1914-1916, iar anul al III-lea între 1918-1919. Dornic de a-şi îmbogăţi cultura generală în anii “pribegiei” 1916-1918 şi apoi 1918-1920, în paralel cu studiile teologice, urmează cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, unde, în anul 1921 şi-a luat licenţa cu teza Stilul lui Dimitrie Cantemir. Înscrierile lui româneşti. În 1915 a debutat în ziaristică, în “Gazeta transilvaniei” din Braşov, cu foiletonul “Scrisoarea lui Năsturel”.
În anul 1918, devine redactor al ziarului “Sfatul Ţării” editat la Chişinău de Guvernul Basarabiei unde a scris importante articole cu caracter politic. Şi-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii din Berlin (1921-1922). La revenirea în ţară, a fost numit secretar arhiepiscopal la Sibiu (1920-1922), profesor de Noul Testament la Academia teologică “Andreiană” din Sibiu (1922-1936), pe care a condus-o în calitate de rector (1928-1936). Totodată a fost membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, în Consiliul eparhial şi în Congresul Naţional Bisericesc, secretar general al Asociaţiei clerului “Andrei Şaguna”, membru în Comitetul Central al ASTREI, preşedintele al Reuniunii meseriaşilor români din Sibiu.
În 1936 a fost ales episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului, calitate în care a înfiinţat o şcoală de cântăreţi bisericeşti la Nuşeni-Cluj şi un liceu ortodox la Cluj. Alături de Episcopul Iuliu Hosu, în anii grei ce au urmat Dictatului de la Viena, din toamna anului 1940, a rămas lângă credincioşii săi, păstorind o episcopie “cât o ţară”, timp de patru ani, care au durat “cât patru veacuri”.
În 1957 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului. A fost ministru al Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor în anii 1938-1939. A desfăşurat o bogată activitate publicistică: redactor al “Revistei teologice” (1923-1926), fondator şi redactor al revistei “Viaţa iulustrată” (1936-1940); între 1928 şi 1936 a editat “Anuarele” Academiei Teologice din Sibiu; a colaborat la periodicele vremii (“Lumina satelor”, “Renaşterea”, “Telegraful român”, “Transilvania”). A pus bazele a două colecţii de lucrări teologice: Cărţile vieţii (1937) şi Veniţi de luaţi lumină (1941). A lăsat numeroase lucrări cu caracter teologic, pastorale, sfaturi pentru credincioşi şi slujitorii altarului: Sf. Petru către Filimon. Creştinismul şi sclavia (1925); Biblia şi intelectualii (1929); Cartea Sf. Apostol Pavel către Efeseni (1930); Eroi şi mucenici ai dreptei credinţe (1940). De numele său se leagă şi tipărirea Noului Testament (după Biblia lui Andrei Şaguna), apărută în două ediţii (1942 şi 1945), ca şi traducerea unor lucrări de valoare semnate de F.W. Foester, Hristos şi viaţa omenească (2 vol., 1925-1926) ş.a. A fost Membru de onoare (31 mai 1938) şi membru titular (26 mai 1942) al Academiei Române (3 iulie 1990). Discursul de recepţie a abordat problematica Biserica neamului şi unitatea limbii româneşti (28 mai 1945). Pe parcursul întregii sale vieţi a ţinut o legătură permanentă şi a sprijinit constant pe încercaţii săi credincioşi de pe meleagurile natale. Personalitatea complexă a ierarhului cărturar şi patriot a fost pe larg prezentată în excepţionala lucrare monografică La răscruce de vremi o viaţă de om: Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului, a părintelui prof.dr. Alexandru Moraru, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, în anul 1989.
Un material de Ioan Lăcătuşu
Sursa: Revista ROST