Pe 15 aprilie a.c. s-au împlinit 89 de ani de la trecerea în eternitate a marelui român basarabean Vasile Stroescu, ocrotitorul românilor din Ardeal, primul Președinte al Parlamentului României Mari, supranumit ”Mecena Românilor”.

Boierul basarabean Vasile Stroescu s-a născut la 11 noiembrie 1845, în satul Trinca, judeţul Hotin (în prezent raionul Edineţ) în familia lui Vasile Ion Stroescu şi Porfira Guţu. Era cel mai mic dintr-un şir de 15 copii, din care nu au supravieţuit decât opt (patru fete şi patru băieţi). A învăţat, pe rând, la liceul din Chişinău, la cel din Kameneţ-Podolsk şi la liceul „Richelieu“ din Odesa. Ulterior, a studiat Dreptul la universităţile din Moscova, Petersburg şi Berlin, mergând, practic, pe urmele fratelui mai mare, Mihail. Apoi, a călătorit prin Europa. Reîntors acasă, a fost judecător la Tribunalul din Hotin până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni, judeţul Bălţi (acum raionul Edineţ), unde avea o moşie. Transformat de sovietici în spital de psihiatrie, conacul boieresc poate fi vizitat şi astăzi.

Potrivit Adevărul.ro, a moştenit de la părinţi mai multe moşii, cu suprafaţa totală de 9.000 hectare. Le-a administrat atât de bine, încât, spre sfârşitul vieţii sale, ajunsese să deţină 25.000 hectare, cărora li se adăugau mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi şi numeroase conace. Singur sau împreună cu fraţii şi surorile sale, a ctitorit mai multe biserici şi spitale.

Deşi deţinea o avere considerabilă, când venea la Chişinău lua tramvaiul de la gară spre centru, şi nu o birjă, justificându-şi alegerea simplu: „Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja – 3 ruble şi aceste 3 ruble vor fi de mare folos vreunui ţăran din Maramureş“. În Basarabia, a susţinut apariţia ziarului „Cuvânt Moldovenesc“, ajutând redacţia condusă de Pan Halippa să facă abonamente pentru ţărani. În timpul primului război mondial, nu va mai avea acces în Ardeal, fiind considerat în 1914 un pericol public pentru administraţia austro-ungară. Presa maghiară chiar a scris că ar pregăti o rebeliune ca să rupă Transilvania de la Imperiul Austro-Ungar. După detronarea ţarului rus în martie 1917, s-a aflat o perioadă la Odesa şi la Chişinău, unde fondează şi devine preşedintele Partidului Naţional Moldovenesc. În septembrie 1917, fiind bolnav, a plecat în Anglia, iar apoi la Paris, de unde a sprijinit toate acţiunile pentru realizarea Marii Uniri. Va reveni în România Mare abia la începutul anului 1919, fiind ales senator.

Integral pe adevarul.ro

Despre Vasile Stroescu și românii din Bihor aici.

Un amplu material despre implicarea lui Vasile Stroescu în viața românilor din Transilvania aici (în limba franceză).

Câteva mărturii despre Vasile Stroescu în documentarul ”Basarabia, prăbușirea unei lumi”.