După cum bine ştim, anul de graţie 2008 a adus pentru românii din afara graniţelor posibilitatea istorică de a-şi alege reprezentanţii în Parlamentul României. Votul uninominal şi redistribuirea voturilor pe colegiile uninominale, după algoritme politice, a dus însă la aberaţia maximă ce nu cred că mai există în vreun legislativ: deputatul 1,97% ! Pe numele său real Koto Iosef şi reprezentând UDMR-ul, dl. Koto şi-a asigurat, fără să vrea, un loc călduţ în fotoliul de deputat ocupându-se de câteva luni încoace de ce ştie dânsul mai bine: lobby pentru învăţământul în limba maghiară, românii din Colegiul 4 pe care îi reprezintă fiindu-i aduşi accidental în atenţie, cu ocazia alegerilor europarlamentare din 7 iunie. In urmă cu ceva vreme scriam despre eficienţa senatorilor şi deputaţilor pentru diaspora, raportându-mă doar la informaţiile disponibile la acel moment, şi anume cele legate de activitatea lor parlamentară http://www.rgnpress.ro/Analize/Interviuri/Senatorii-si-deputatii-pentru-romanii-din-afara-frontierelor-sub-lupa.html#Scene_1 La acea dată nici Senatul şi nici Camera Deputaţilor nu dădeau posibilitatea publicului larg să vadă cum se cheltuie banul public de către aleşii neamului. Acum avem această posibilitate graţie eforturilor de transparentizare pe care cele două camere l-au făcut şi pentru care merită felicitări. Cu ce consecinţe, însă, pentru bunăstarea psihică a „aleşilor”? Rămâne de văzut. Dacă după câteva luni de zile jaful va continua în acelaşi ritm şi în văzul lumii, lucrurile vor evolua în sens negativ şi ne vom trezi atunci cu senatori şi deputaţi care vor vrea să nu fi fost prezenţi niciodată pe listele electorale sau, din contră, parlamentari responsabili care vor şti să cheltuie banul public cu eficienţă şi măsură, aşa cum se cere şi populaţiei, să strângă cureaua în perioade de criză. Acum avem posibilitatea, aşa cum spuneam, a unei analize cost-eficienţă a activităţii parlamentarilor noştri şi vă sugerez să vă folosiţi de acest drept şi să accesaţi paginile http://www.senat.ro/ şi http://www.cdep.ro/, ori de câte ori nu ştiţi pe cine să daţi vina că lucrurile merg prost.

Revenind însă la subiectul principal, dl. deputat Koto. Dintr-o sumară analiză reies nişte cifre fabuloase, cheltuite de acesta, atât cu biroul parlamentar dar şi cheltuieli personale, cele forfetare, mai bine zis. În măsura în care românii din Colegiul 4, Orientul Mijlociu, au fost pe agenda parlamentarului o singură dată, prin interpelarea 394B-19.05.2009, din 11 luări de cuvânt ale acestuia şi 5 declaraţii politice, Koto Iosef apare că a cheltuit, nici mai mult nici mai puţin, decât 117 924 lei, adică aproximativ 28 000 de euro în doar 4 luni de activitate. Culmea este că, la interpelarea despre votul românilor din teritoriile palestiniene şi preocuparea că aceştia nu vor avea cum să voteze pentru că MAE nu s-ar îngriji cum se cuvine de actele lor, Natalia Intotero îi răspunde în şedinţă publică următoarele: „După cum este cunoscut, Ministerul Afacerilor Externe a făcut eforturi pentru ca posibilităţile de exprimare a votului de către cetăţenii români, care s-au aflat în 7 iunie în străinătate, să fie mai mare decât la scrutinurile anterioare. Secţiile de votare au fost organizate în funcţie de dimensiunea comunităţilor, în funcţie de reţeaua logistică existentă, de regulă, ambasade, consulate, în funcţie de resursele financiare existente. De asemenea, după cum se cunoaşte, situaţia cetăţenilor români din Cisiordania este una deosebită: la alegerile anterioare, cetăţenii români din Cisiordania, care au dorit să voteze, s-au putut deplasa în Israel, în baza unor permise speciale, care au fost emise cu operativitate de către autorităţile israeliene, la cererea Ambasadei României de la Tel Aviv. Trebuie menţionat faptul că aceste permise se eliberează numai individual, la cererea persoanelor interesate, cu indicarea datelor de identificare a solicitantului, nefiind luate în considerare cele generice. Menţionăm că niciun cetăţean român domiciliat în Cisiordania nu a solicitat eliberarea permisului de trecere pentru a fi înscris pe lista alegătorilor şi a participa la vot la secţia de votare la Ambasada României la Tel Aviv. Deci unde e eficienţa demersului său ?

Ce reiese însă în mod evident la o analiză sumară a activităţii deputatului este lobbyul acestuia pe tema pe care o cunoaşte cel mai bine – învăţământul minorităţilor naţionale, cu precădere a drepturilor maghiarilor. Din 11 luări de cuvânt în plen, 5 declaraţii politice, 4 propuneri legislative, niciuna însă pe tema românilor din afara graniţelor (!!!), 3 întrebări şi înterpelări şi 2 moţiuni, preocuparea pentru românii din Colegiul 4 a fost tot de 1% cât şi voturile: 1 intervenţie pe colegiul 43, 1 declaraţie politică pe Orientul Mijlociu şi 1 interpelare a MAE pe tema ghidului alegătorului la alegerile europarlamentare. În rest, majoritatea activităţii parlamentare este dedicată în exclusivitate formaţiunii pe care o şi deserveşte în Parlament şi anume UDMR-ul, şi câştigarea, în continuare, de avantaje minoritare, chiar şi în dispreţul alegătorilor care l-au trimis în fotoliul de deputat.

Câteva cifre din deconturile oficiale prezentate de situl Camerei Deputaţilor ne ilustrează cum banul public este folosit în dispreţ total şi cum aleşii şi conducătorii acestui stat nu au în vedere minima decenţă în momentul când aprobă astfel de bugete. Pentru cazarea deputatului Koto, în Bucureşti, se cheltuie lunar sume ce pot ameţi un simplu bugetar, un doctor, un profesor din preuniversitar, sau un om de rând: între 8000 şi 9000 de lei pe lună ne costă cazarea lui. 9 000 de lei!!! Un profesor, sau un funcţionar din Ministerul Educaţiei, unde a activat dl. Koto, s-ar lua cu mâinile de cap să ştie că cei care fac legile cheltuie miliarde pe an numai să stea cazaţi la Bucureşti, unde altundeva decât în buricul târgului, că deh, obrazul subţire de deputat cu cheltuială se ţine, iar profesorilor le cer să aştepte vremuri mai bune… Şi când ajungi în Parlamentul României cu 34 de voturi şi ţi se pun la dispoziţie avantajele şi privilegiile unei asemenea funcţii, te arăţi în faţa populaţiei cu deconturi precum:
•- 20262 lei indemnizaţia de parlamentar,
•- 36000 lei cazarea la Bucureşti,
•- 7274 de lei diurna – că dacă nu eşti bucureştean statul are grija să nu îţi lipsească nimic şi ca un venetic primeşti şi diurnă că munceşti în capitală,
•- 15987 lei transport în ţară, să mergi adică să îţi vizitezi familia tot pe banii statului, •- 19200 lei cu cheltuielile de întreţinere ale biroului de deputat,
•- 1800 lei cu chirii – la ce anume oare?
•- 18953 lei cu cheltuieli de personal…
Unde este bunul simţ? Şi când te gândeşti că toate astea sunt la dispoziţia unui om care să reprezinte alţi 34…. Dacă la momentul când aberaţia a fost semnalată de societatea civilă, şi i s-a cerut Biroului Electoral Central să anuleze votul primit de Koto Iosef, să se aleagă următorul parlamentar pentru diaspora – care de drept ar fi trebui sa câştige, având peste 1-2 mii de voturi în spate – nu era atât de evidentă, în cifre şi semnificaţie, acum că am văzut şi cât ne costă pe noi, amărâţii de contribuabili care trudim, pe unde putem, să salvăm ce a mai rămas de salvat din bunul simţ al naţiei ăsteia, autorităţile competente ar trebui să se autosesizeze şi să revoce din funcţie această maşinărie de cheltuit bani publici, să pună în funcţie alt parlamentar cu reprezentativitate sau să regândeasca legea electorală pentru ca astfel de anomalii administrative să nu se repete pe viitor. Eu, ca şi contribuabil de rând, cred că am dreptul să mă sesizez, să atrag atenţia şi altora şi să chem statul român în justiţie pentru că îmi cheltuie taxele şi impozitele, pe astfel de anomalii politice!