
Patru tineri, plecaţi din Transilvania, înrolaţi în armata Imperiului Austro-Ungar, numit şi “închisoarea popoarelor”, trimişi să lupte pentru o cauză care nu era a lor contra italienilor. 10.000 de români (după alte surse 18.000) au căzut prizonieri în Italia. Cea mai mare parte dintre ei nu s-a mai întors. Mulţi au murit muncind în agricultură, în locul italienilor luaţi la oaste. Alţii au murit de gripa spaniolă care a făcut ravagii în acea vreme. Iar alţii au intrat să lupte alături de italieni contra Imperiului, conştienţi că luptă contra ocupanţilor din Transilvania, de aceeaşi parte a baricadei cu România.
Mărturie pentru această pagină dramatică a istoriei poporului român stau cele aproape 1.200 de morminte ale ostaşilor români morţi aici. Prinşi în iureşul problemelor cotidiene, nu avem timp să ne mai gândim la istorie. Istoria alb-negru şi prăfuită, aşa cum erau fotografiile în acea perioadă, este uitată.
Dr. Marco Baratto, un prieten al poporului român, istoric şi cercetător din Lodi, implicat în multe acţiuni alături de comunitatea românească, a decis să şteargă praful de pe istoria uitată a eroilor români din Italia. Este probabil singurul reprezentant din străinătate al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”.
Cercetând liste de nume în arhive, căutând documente, încrucişând date, consultând presa din acea vreme, a reuşit să identifice multe morminte ale unor soldaţi români căzuţi la datorie, necunoscute până acum statisticilor oficiale.
Integral pe gazetaromaneasca.com
FOTO: gazetaromaneasca.com
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell