de Petru Calapodescu
Încerc o senzaţie în care mânia se amestecă firesc cu sila. Mânie faţă de felul în care, de două săptămâni, înalţi oficiali ai statului ungar, în cap cu preşedintele Parlamentului şi cu alte mărimi, îşi fac de cap prin România, organizând sau participând în Transilvania – sub pretextul aducerii şi reînhumării pioase la Odorheiu Secuiesc a rămăşiţelor lui Nyiro Josyef, scriitorul şi publicistul dedicat trup şi suflet actelor criminale ale dictatorului Miklos Horthy – la acţiuni politice, mustind de idei iredentiste.
Silă faţă de valul de declaraţii ostentative de la Budapesta, dar şi de la Bucureşti, prin Ambasada Ungariei, care au luat în derâdere reacţia vehementă a opiniei publice româneşti, ba chiar şi a noilor guvernanţi ai României, care anulaseră acordul dat de fostul guvern, la iniţiativa lui Kelemen Hunor.
Fără loc de interpretare, oficialii unguri au afirmat că puţin le pasă de opunerea unor autorităţi române şi a populaţiei covârşitor majoritare: ei îşi vor materializa intenţia de a omagia un personaj urmărit pentru crime de război, un cronicar entuziast al asasinatelor comise de horthyişti inclusiv contra românilor de la Ip şi Trăsnea, din multe alte localităţi. Abia un viciu de formă într-o autorizaţie i-a dat prefectului de Harghita posibilitatea de a opri deocamdată acţiunea, prin sesizarea instanţei de contencios administrativ. Dar asta nu înseamnă că nişte minţi încinse de palinka n-o vor relua.
Între timp am asistat la o batjocură incredibilă, derulată pe teritoriul românesc de către trimişi ai statului ungar. Diversiuni cu urne goale, jocuri de-a hoţii şi vardiştii, care n-au ce căuta în relaţiile dintre state, dar care devin tot mai frecvente şi mai iritante în Transilvania, devenită o scenă penru extremiştii maghiari. De fapt, pentru bezmeticii care se află în fruntea unor formaţiuni politice şi care-şi aţâţă stupid propriii coetnici. La această exacerbare nu s-ar fi ajuns, însă, dacă oficialităţile de la vârful piramidei statului romîn – “stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, potrivit Constituţiei – ar fi reacţionat dur şi de mult.
Faptul că acum a fost convocat la MAE, “pentru explicaţii”, ambasadorul ungar nu ajunge. Românii au dreptul să vadă reacţii mult mai ferme. Din partea premierului, a Parlamentului, dar mai ales a preşedintelui ţării, Traian Băsescu. Acela care – ca de obicei când lucrurile sunt mai încinse – dispare de pe firmament şi ia poziţia mutului.
Deşi Constituţia îl defineşte drept “garantul independenţei naţionale, al unităţii şi independenţei ţării”, iar el însuşi se împăuna deunăzi emfatic că este “şeful politicii externe”.
