Atunci când citeşti Curriculum Vitae al domnului inspector şef Corneliu Cîmpeanu (foto jos) rămâi cu impresia că domnia sa este un fin jurist, studii peste studii în ştiinţe juridice, studii post universitare aprofundate, ce mai…….un expert în domeniu.
Dar atunci când stai de vorbă cu domnia sa, rămâi cu o impresie foarte proastă despre cum gândeşte şi cum se raportează domnia sa la un petent. Principala sa grijă este scaunul de şef, care nu cumva să pus în pericol de vreo încălcare a vreunor reguli interne al Ministerului Internelor.
Că există şi petenţi pe lumea asta, n-are domnia sa treabă cu ei. „Mă băiete” este titulatura cu care m-a pricopsit domnia sa. În urma audierii din 29 iunie 2009, instanţa de judecată a respins cererea formulată de pârât privind lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 99/CA/2 februarie 2009. L-am sunat pe consilierul lor juridic să le spun că vreau să merg astăzi să i-au copia după dosar şi la câteva minute m-a sunat inspectorul şef cu care m-am certat la telefon vreme de vreo 40 de minute. Şeful IPJ Covasna este genul de persoană care nu dă doi bani pe legile în vigoare, care nu respectă drepturile petentului; domnia sa interpretează în mod abuziv situaţia aşa cum îi convine lui.
Vorba mea “nişte miliţieni” se adevereşte în această situaţie. Eu vorbeam de lege şi aduceam argumente juridice, el aducea în schimb nişte argumente ridicole gen: “nu pot să-ţi dau xerocopie după dosar, pentru-că tu vrei să le pui pe internet şi o să ajungă la ăştia din mass-media să le folosească cum vor ei şi atunci o să ajungă la urechile şefilor mei şi eu o să am probleme”. A calificat sentinţa instanţei în felul următor: “amărâta aia de sentinţă” A insinuat că eu sunt un scandalagiu care nu vrea altceva decât să facă zarvă, că mă ocup de nimicuri şi îmi vorbea pe un ton paternalist zicându-mi “băiete”, că vezi doamne, „nu fac bine memoriei tatălui meu”. Eu i-am spus că domnia sa comite nişte abuzuri, că nu respectă legea, că habar nu are de legile în vigoare privind accesul la informaţie, că nu o să accept niciodată să scriu de mână, într-un birou al IPJ, informaţiile din dosar, că tot ce au făcut ei în acest dosar mi-a încălcat drepturile prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că nu are argumente juridice pentru a-mi refuza xerocopierea dosarului, că în orice altă ţară europeană nu aş fi fost nevoit să mă duc la tribunal pentru a forţa declasificarea dosarului, că pe mine nu mă interesează legile lor interne care nu fac doi bani din punct de vedere al unui petent. Un astfel de personaj conduce destinele unui Inspectorat de Poliţie Judeţean, care dacă vede că nu are argumente juridice, jigneşte, este zeflemitor, nu respectă partenerul de dialog şi care dă dovadă de lacune foarte serioase în ceea ce priveşte cunoaşterea şi aplicarea unei legi. A zis că nu-i pasă de faptul că există şansa să suporte consecinţele unei proceduri juridice şi că poate fi sancţionat şi că instituția are şanse de a plăti daune morale şi materiale. Eu i-am răspuns că normal că nu-i pasă de vreme ce nu plăteşte eventualele daune materiale şi morale din buzunarul lui şi i-am spus că depun la Tribunal plângerea formulată pe baza legii accesului la informaţie.
Când a văzut că mă menţin pe poziţie a râs ironic şi a zis că nu-i pasă de ce fac eu în continuare şi că el tot cum vrea el va face şi că să stau şi să aştept răspunsul lor care va veni cândva, după ce vor analiza ei minuta şi motivarea de la şedinţa din 29 iunie 2009.
Material preluat de pe siteul http://www.agache.org/