March 11, 2008 •Ciprian Porumbescu, Radauti, Romania, Suceava, tricolor •Views: 1703

Am fost in acest sfarsit de saptamana intr-o scurta sedere in dulcea Bucovina. Am avut ocazia sa poposesc, printre altele, in satul Ciprian Porumbescu, la muzeu si casa memoriala a celui care a fost compozitorul si interpretul Ciprian Porumbescu. Am fost mai mult decat impresionat. Mi-am dat seama ca Romania de atunci nu mai are nimic in comun cu Romania de acum. Am realizat ca din pacate, toate jertfele celor de atunci nu sunt deloc pretuite asa cum se cuvine de cei de acum. Exista in acea parte de tara ceva unic, care nu are nici o legatura cu mojicia bucurestenilor care se cred buricul pamantului sau cu nesimtirea politicianului dambovitean. Abia acolo ajungi sa cunosti adevarata Romanie.

Ciprian Porumbescu se naste la 12 octombrie 1853 in comuna Sipotele-Sucevei, pe atunci judetul Radauti, si se stinge din viata la 6 iunie 1883 la nici 30 de ani. Opera muzicala a lui Ciprian Porumbescu se cifreaza la aproximativ 300 de piese, care se impart in: muzica de ansamblu vocal laic, religios, muzica instrumentala de solo, duete, tertete, cvartete si orchestra, gavote, valsuri, polci mazurci, galopuri, cadriluri, rapsodii, opereta Crai Nou, scene comice ca Cisla, Candidatul Linte etc. Si toate acestea doar pana la varsta de 29 de ani, sapte luni si 23 de zile, dupa cum scrie Stefan Pavelescu in lucrarea „Viata lui Ciprian Porumbescu” aparuta in 1940 la Suceava. “Cu chipul sau falnic si cu firea sa foarte simpatica, Ciprian il magnetiza pe oricine astfel, incat puterii lui atractive nu-i putea rezista nimeni. Pe dansul il caracteriza cu deosebire simtirea adanca si dragostea fierbinte pentru tot ce e bine, frumos si nobil. Era bland, placut la vorba, foarte onest, de o rara bunatate de inima, duios chiar si atunci cand parea a fi revoltat (…) Cine l-a cunoscut pe Ciprian si i-a auzit cantecele din vioara, prin cari vrand nevrand iti storcea lacrimi; cine-si mai aminteste cum el inveselea viata tuturor celor dimprejurul sau, acela cu buna seama nu-l poate uita niciodata…” afirma preotul Constantin Morariu.

Pe crucea acestui mare roman sta scrisa ultima dorinta a sa: „Iar cand fratilor m-oi duce/De la voi s-o fi sa mor/Pe mormant atunci sa-mi puneti/Mandrul nostru tricolor”.

Ciprian Porumbescu – Balada