Material la care subscriu, preluat de pe blogul lui Claudiu Tarziu

În timp ce o expoziţie despre martirii din închisorile comuniste este închisă brutal, pe motive politice, Institutul Cultural Român finanţează, organizează şi promovează manifestări unde cap de afiş sînt foşti turnători ai Securităţii şi expoziţii anticreştine şi pornografice. O face în numele statului român şi pe banii noştri.
Eu unul, mărturisesc, îl preţuiesc pe H.-R. Patapievici, preşedintele ICR, chiar dacă nu sînt de acord cu el în multe privinţe. Cum îl preţuiesc şi pe Andrei Pleşu, apărător al modului în care înţelege H.-R. Patapievici să reprezinte cultural, prin ICR, România. Însă, sînt fapte/evenimente/declaraţii care mă fac nu numai să nu-i înţeleg pe cei doi – ca şi pe alţii care fac zid în jurul “boierilor minţii” -, dar şi să-i bănuiesc că lucrează împotriva statului, împotriva românilor (de azi şi de mîine) şi împotriva lor înşile.
Jurnalistul Victor Roncea, aflat într-un război necruţător cu grupul Pleşu-Patapievici-Liceeanu – război care îmbracă şi o expresie personală, dar ţinteşte interesul general -, continuă să facă dezvăluiri incredibile privind activitatea ICR.
Este suficientă trecerea în revistă a ultimelor acţiuni desfăşurate de ICR pentru a cere demiterea urgentă a conducerii sale. Din păcate, H.-R. Patapievici şi restul membrilor Comitetului Director al ICR, altminteri oameni onorabili (despre care chiar nu pricep cum au putut intra în acest vîrtej murdar şi primejdios), au ratat momentul în care puteau să repare ceva, cerîndu-şi scuze public şi anulînd manifestări ca acelea semnalate în presă. Acum mai pot alege doar între a demisiona sau a aştepta să fie demişi. S-ar putea întîmpla să reziste încă o vreme în funcţie din motive conjuncturale, dar asocierea numelor lor cu acţiuni “culturale” oripilante le va rămâne ca o pată de neşters în biografii.
Fac aici trimitere la doar cîteva articole ale lui Victor Roncea, din care vă puteţi forma singuri o părere. Precizez că nu împărtăşesc defel nici umorile, nici limbajul abraziv ale lui Victor, dar îi împărtăşesc deplin indignarea.
Menţionez că demersurilor sale s-au raliat mai mulţi intelectuali, ale căror articole le găsiţi tot pe blogul lui Victor. De asemenea, a fost sesizat Traian Băsescu, preşedinte de onoare al ICR, care deocamdată tace. Şi tace cam demult.
Intelectualii vizaţi de articolele lui Victor şi prietenii lor încearcă marginalizarea jurnalistului, prin etichetarea sa ca “vadimist” (din pricina atitudinilor drastice şi a limbajului coroziv), dar, dincolo de forma în care o face, Victor Roncea prezintă fapte care nu pot fi negate. Să judecăm fondul şi să lăsăm analiza formei pentru vremuri mai limpezi, cînd ne-o vom putea permite.

Continuarea pe blogul lui Claudiu Tarziu.