”Alba Iulia, 1918

Ceea ce pentru un popor este o zi de sărbătoare, pentru altul este zi de doliu. Pentru români, ziua de 1 decembrie este sărbătoarea împlinirii marilor lor speranţe, iar pentru maghiari este ziua pierderii Transilvaniei, Banatului şi Partium-ului. Cel puţin asta este opinia generală, deşi adevărul este că la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia nu s-a întâmplat altceva decât că s-au adunat acolo reprezentanţii românilor transilvani şi au declarat că vor să se unească cu regatul român şi să ia în posesie toate teritoriile pe care trăiesc (şi) români. Si au putut-o face, deoarece Ungaria nu mai avea la acea dată un guvern efectiv , iar ţara le-a fost aservită duşmanilor ei.

La Alba Iulia nu s-a întâmplat altceva decât că le-a fost înaintată viitorilor făcători de pace factura aferentă războiului, pentru a le aminti să-şi respecte promisiunile. Insă acest lucru s-a petrecut abia doi ani mai târziu, la Trianon. Pe cine a mai interesat atunci renumitele principii wilsoniene, minunatul vis al autodeterminării popoarelor?! Cei împroprietăriţi pe neaşteptate nu au respectat nici măcar un cuvânt din promisiunile cuprinse în declaraţia festivă de la Alba Iulia. Este posibil totuşi ca o parte a conducătorilor români transilvani să fi luat în serios unele promisiuni legate de autonomie, însă acestea s-au pierdut în mocirla politică balcanică de la Bucureşti. Transilvania, Partium şi Banat au devenit colonia unei ţări pseudo-feudale.

Politicienii de azi se laudă cu organizarea democratică a României din perioada interbelică, deşi nu a existat nici o democraţie. Cu atât mai puţin pentru minoritari, pe care i-au jecmănit complet, i-au umilit, le-au luat sistemul instituţional, reţeaua educaţională, i-au privat de bunuri şi, dacă s-a putut, i-au determinat să plece, să se refugieze. Balcanii s-au dezlănţuit asupra Transilvaniei, cu funcţionarii săi corupţi, cu jandarmii săi primitivi, cu învăţătorii săi semi-educaţi, cu popii săi cu tot. Si tot a supravieţuit. A supravieţuit şi şi-a ridicat şi fruntea umilită, a creat alte valori în locul celor furate, după care le-a pierdut şi pe acelea în anii comunismului naţionalist.

Nimeni să nu invoce promisiunile declaraţiei de la Alba Iulia. Este inutil. Dacă cei care promit nu au luat în serios nici ceea ce au glăsuit în momentul în care au făcut promisiunile, de ce să le invoce pe acestea tocmai acum, după mai bine de 90 de ani?

Trebuie să creăm din nou, să edificăm din nou”.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 230 din 29.11.2013, autor Magyari Lajos (traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna – Harghita )