Da, ar putea fi o solutie, mai ales ca acum nu mai sunt amenintati sau in pericol sa-si piarda viata, asa cum poate s-ar fi ntampla atunci. De raul si prigoana lor, bunica si fratele ei si-au parasit familia si gospodaria de prin vecinatatea Sibiului si au plecat de acasa in pribegie incoace in Muntenia, langa Bucuresti .Iar bunica nu si-a mai revazut niciodata parintii. Cand imi povestea mama, eram mica si nu realizam atunci ce incarcatura emotionala dar si dramatica putea avea cererea bunicii transpusa in cuvinte, barbatului ei: “Hai Ivane, pune caii la caruta, sa merg si eu sa-mi vad parintii” Dardistanta, viata, gospodaria, cei 10 copii, au fost tot atatea motive care i-au impiedicat, ca apoi chiar moartea ei timpurie la doar 44 de ani, sa puna definitiv punct acelui dor. Si drama ei, a fost doar una dintre zecile de mii de pribegi sau maghiarizati cu biciul si streangul. Aceste lucruri nu sunt uitate, ar fi si greu, si inca mai traiesc urmasi ai celor fugiti din calea armatei cotropitoare. Au venit, au ocupat, au sclavizat populatia autohtona iar ei acum revendica tinutul in nume propriu? Cu ce drept? Ar trebui sa fie recunoscatori ca n-au fost dati afara in suturi. Nu cred ca au mai ramas atat de multi maghiari in zona, cat sunt localnicii maghiarizati, care ca obarsie genealogica nu sunt nici cal nici magar, de aia li se si spune bozgori. Asa cum fara radaçini sunt si moldovenii rusofonizati de dincolo de Prut. Ia sa se ia registrele de evidenta populatiei si sa se gaseasca fiecare cand si-a schimbat numele maghiarizandu-se, de voie sau de nevoie si sa revina la vechiul nume, neaos si personal. Atunci sa se vada cine este majoritar si cine minoritar. Un simplu nume nu da nimanui dreptul la eritaje fabricate. Si sa se inceteze cu pretentiile astea teritoriale absurde de migratori hrapareti si fara istorie. Odata si odata va mai veni apa la moara romanilor daci, si atunci sa te tii.