Refugiați? Imigranți? Azilanți politici? Foarte mulți necunoscători își dau cu părerea pe subiectul crizei refugiaților (sau al azilanților? sau imigranților?). Din fericire mai există și opinii avizate. Ovidiu Hurduzeu, unul din autorii lucrării ”A Treia Forţă. România profundă”, doctor al Universității Stanford din SUA, și-a împărtășit experiența sa la momentul plecării din România, în 1989, prin intermediul unui mesaj postat pe o rețea de socializare. 

Redau mai jos mesajul postat de domnul Hurduzeu:

„Cu siguranţă nu putem să-i verificăm pe toţi aceşti oameni care sosesc, să le stabilim identitatea sau chiar să-i arestăm — nu putem face asta şi nici nu intenţionăm s-o facem“, a declarat jurnaliştilor Gerhard Puerstl, seful politiei din Viena

Cum se poate asa ceva? Un sirian sosit cu barca in Grecia, ca sa primeasca statut de refugiat trebuie sa fie luat in evidenta de politie si agentiile de emigrare. Altfel risca puscarie. Romania nu are nici o obligatie fata de acesti oameni. Azilul se cere in PRIMA TARA IN CARE AI SOSIT, nu te plimbi prin toata Europa si ceri sa te primeasca tara care-ti place. Pe vremea comunismului, multi romani nu au primit viza de emigrare in SUA fiindca, mai intai, s-au plimbat prin toata Europa si abia dupa ce au terminat turul turistic au cerut in Italia sau Austria azil politic si emigrare in SUA. Daca romanii treceau ilegal granita in Italia pe la Trieste, venind din Iugoslavia, si erau prinsi de granicerii italieni, acestia ii trimeteau inapoi in Iugoslavia ( era un abuz fiindca nu puteai cere azil in Iugoslavia fiindca erai trimis pachet in Romania) Eu am ajuns cu avionul in Italia in 1989, la Roma, deci, pentru mine Italia era PRIMA tara unde se putea cere azil. Regimul refugiatilor este strict reglementat juridic prin Conventia de la Geneva din 1949. Nu merge sa invoci motive sentimentale. Cand i-am spus unei functionare de la o agentie de emigrare de la Roma: “Eu unde dorm?”, mi-a ras in nas: “Noi nu te-am chemat aici.” Nici eu nu-i chemasem pe sovietici sa aduca comunismul in Romania si nici sirienii nu i-au invitat pe occidentali sa le faca praf tara, dar asta nu conteaza. Odata ajuns in situatia de refugiat, nu ai nici un drept, esti la cheremul celor pe a caror teritoriu te afli. Nimeni nu este obligat sa te hraneasca, sa te cazeze sau sa-ti dea de munca. Cat am stat in Italia (un an si patru luni), asteptand viza ptr SUA, nu mi s-a oferit nici cazare, nici drept de munca legal. Doar masa de pranz prin organizatia catolica Caritas si asta era un mare privilegiu fiindca eram refugiat legal. Ce se intampla astazi nu are nimic in comun cu procesul normal de emigrare. Este o invazie organizata care se bucura de un imens sprijin logistic.

Ovidiu Hurduzeu s-a născut în Bucureşti la 12 iunie 1957 din tată bănăţean şi mamă moldoveancă, ambii părinţi de profesie geologi. După absolvirea în 1981 a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine, secţia engleză-franceză a lucrat ca profesor la ţară, în satul Vintileanca de lângă Mizil. În 1983 a devenit redactor la Editura Politică (actuala editură Humanitas) unde s-a ocupat cu traduceri din/în limba engleză. În 1989 părăseşte definitiv România şi se stabileşte în SUA. În 1997 îşi obţine doctoratul în French and Humanities la Stanford University.

Volume:

Sclavii fericiţi. Lumea văzută din Silicon Valley, Iaşi, Timpul, 2005. Unabomber, profetul ucigaş, Bucureşti, Logos, 2007

A Treia Forţă. România profundă, Bucureşti, Logos, 2008 (coautor: Mircea Platon)

A Treia Forţă. Economia libertăţii. Renaşterea României profunde, Bucureşti, Logos, 2009 (editor, împreună cu John Crysostom Médaille)

FOTO: cuvantul-ortodox.ro