CSM: Proiectul de autonomie a ținutului secuiesc elaborat de UDMR e NECONSTITUȚIONAL

September 11, 2014 • autonomie teritorială • Views: 1697

tinut-secuiesc-ghimpele

Consiliul Superior al Magistraturii a transmis astăzi, printr-un comunicat de presă, punctul de vedere faţă de proiectul de autonomie al Ţinutului Secuiesc, precizand ca proiectul UDMR privind autonomia Ţinutului Secuiesc încalcă statul de drept. CSM aminteşte că Justiţia nu poate fi făcută în limba maghiară, ci doar în limba română şi cere UDMR să respecte Constituţia.

“Lansarea prin orice mijloc de comunicare în masă de către vectori de imagine – indiferent dacă sunt analişti, jurnalişti, politicieni – în spaţiul public a unor teme ce exced cadrului constituţional în materia înfăptuirii justiţiei în România reprezintă un potenţial de afectare a independenţei şi prestigiului acesteia şi o agresiune la principiile statului de drept”, se arată într-un comunicat de presă al CSM.

În acelaşi comunicat, CSM ţine să reamintească, indiferent de iniţiatorii, autorii sau stadiul asumării proiectului de o entitate, grupare sau persoană, mai multe prevederi ale Constituţiei.

Astfel, Consiliul redă articolul 152 al legii fundamentale, potrivit căruia “dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”.

Sursa: expresmagazin.ro

Tags: , ,

3 Responses to CSM: Proiectul de autonomie a ținutului secuiesc elaborat de UDMR e NECONSTITUȚIONAL

  1. […] Astfel, Consiliul redă articolul 152 al legii fundamentale, potrivit căruia “dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii”, transmite expresmagazin.ro via Dan Tanasa Blog. […]

  2. man alexandru says:

    SLUGOIUL,ponta,care,a enuntat,in campania,pentru europarlamentare,,MANDRII CA SUNTEM ROMANI…tace,malc,si a bolborosit,ceva ca PITIA,IN TEMPLUL,LUI APOLO…adica nimeni sa nu priceapa,nimic…sper sa vina ziua,cand acesti tradatori,de tara,si de neam sa plateasca.

  3. ROMAN minoritar in secuime says:

    Scrisoare a lui Avram Iancu cătră Unguri.
    15. VII. 1849:
    Libertate, egalitate, frăţietatate.
    Fraţilor maghiari!
    Ascultaţi cuvintele, purcese din adâncul sufletului unui român sincer.
    Aceste sfinte principii ne treziră din adâncirea, în care ne apăsarâ •varvarii sute de ani; pentru acestea am ridicat cereri la locurile cuvenite; pentru acestea, ca să ne fie recunoscute, am ridicat arme, ne-am vărsat sângele, şi a ni-1 vărsa pentru libertate suntem resoluţii, până va mai curge sânge în vinele noastre. Deie-şi părerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne luptăm pentru libertatea noastră, cea asuprită, de-a veacurilor nedreptate.
    Fraţilor! Crede-ne-ţi nouă că noi prealuminat vedem, şi prea hotărît
    credem, că în aceste doua Patrii surori, maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără român. Credem şi prea luminat vedem, că peste noi, şi peste voi, azi mâne vrea să dee mâna un element gigantic, care în scurt timp ne va îneca, şi nu vor rămânea altele, decât urmele existinţei noastre. Amândouă părţile, vedem că pericolul ne ameninţă, încă de aproape, şi totuşi nu ne putem înţelege. Nu ştiu din ce pricină, pizma, sau doară superbia, îşi învârte sabia între noi şi voi, ca nici în agonie si putem vorbi deaproape.
    Noi, cu durere privim la scena, ce s’a întâmplat în aceasta patrie, în care şi noi am fost siliţi a lua cea mai mare parte, însă să credeţi domnilor, că răscularea noastră nu s’a întâmplat prin amăgirea Austriei (după cum dv- râu sunteţi informaţi), ci pe noi ne-a răsculat nerecunoaşterea naţionalităţii politice, tiraniile şi barbariile conservativilor şi aristrocaţilor transilvani, maghiari, cari, poporul în aceasta epocă nu le-a mai putut suferi, şi de cari inteliginţa s’a scârbit cu totul, am fost siliţi a ridica arme, a le purta contra aceluia care mai de parte ne Hrăneşte, şi se vede a ne apăsa existenţa politică, despre ce va mărturisi istoria, punând vină, cu-i-va fi drept. Ne provocaţi în numele naţiunei maghiare, să depunem armele, ba sâ le ridicăm împotriva tiranilor şi asupritorilor comuni. Crede-ne frate, că cu cea mai mare sfâşiere a inimei trebue să mărturisim, că noi armele până acuma pe drept le-am întrebuiuţat în contra apăsătorilor noştri, însă prin aceasta nu vrem a desonesta caracterul întregei naţiuni maghiare, nu, de-aceasta ferească Dumnezeul popoarelor. Ci voim a vă trezi pe voi, şi a vă arăta, că între voi este vermele care vă roade rădăcina, şi vă sapă temeiul unui viitor, pe care vi-1 puteţi promite etern In senatul vostru s’a ivit pizma întrupată, sub veşmânt îşi împrăştie veninul său, ca să nu vă puteţi câştiga simpatia unui ponor, de la natură compact, spre a nu se putea nimici în moment, ba nici în timp, şi ca să nu vă puteţi însuşi sincera prietinie, a unui popor din secoli virtuos, după cum l-aţi putut vedea, şi cu mână lipsită de arme, şi după cum vi-1 vor mai dovedi vouâ timpurile cele critice, «are vă ameninţă în viitor.
    Fraţilor! Spiritul de care e pătrunsă şi însufleţită Europa cu un impuls
    mai elastic străbate ta sufletul nostru, decât la al oricărei naţiuni, care a mai văzut până acum raza libertăţii. Libertate, egalitate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră, acestea tesaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi cu care trăind suntem gata a da mâna cu cei mai nedumeriţi vrăjmaşi ai noştri, şi a-le promite cel mai sincer ajutor, ce se poate aştepta dela vr’un popor european, iară de aceste principii lipsiţi, cu cea mai bărbătească seriositatea suntem hotărîţi din început, a ne băltui sângele până la cel din urmă român. Insă aceste principii le pretindem dela oricine, garantate pe temeiul existenţei naţiunilor, şi nu suntem îndestulaţi, văzând însemnate
    numele lor pe scrisori private, nici auzindu-le numai sunetul cel
    dulce, pe la urechile noastre, ca un echo fără de simţire. Voi ne înbiaţi cu marinimositatea naţiunei noastre, ne somaţi la reîntoarcere, făgăduindu-ne drepturi, şi iertarea păcatelor politice (atâta, încât nu ne-am putut, ba nici nu ne vom putea convinge, că păcatul politic ne-ar îngreuna vr’odată), însă din contră, de nu vom voi, sau mai bine zicând de nu ne vom convinge, estirpaţiune prin foc şi fer! (Focului şi ferului cu mijloace omogene vom păşi în contra !)
    Noi, fraţilor, într’atâta suntem de sinceri, încât toate promisiunile
    voastre private le credem, însă — durere! — când târziu sunt astfel de promisiuni către noi îndreptate, dupăce cercându-le nu le-am dobândit, câulându-le nu le-am putut afla, dupăce ne-am macelat, dupăce preoţimea şi partea inteligentă s’au debilitat, jertfindu-se nu prin arme, dupăcum poftesc legile unui războiu uman, ci prin furci, dupăce în poporul nostru a apus spiritul amiciţiei către voi, şi s’a încuibat o aversiune încontră-vă într’atâta, încât el, fără de amăgirea cuiva, mai voieşte a primi sabia oricărui tiran din Europa de ajutor împotriva voastră, cu cari firea ne-a aşezat în una patrie, ca împreună să asudăm cultivându-o şi împreună să gustăm dulceaţa fructelor ei. Durere, de trei ori durere, că voi, cari cu paşi uriaşi credeţi că staţi înaintea noastă în cultură, acestea nu îe-aţi prevăzut, şi în loc de a vă câştiga amici sinceri cu mijloace blânde şi dulci, aţi răpit în dreapta sabia teroristică neroniană şi aţi primit modul de trădare, al infernalului Calligula. Totuşi, vă spunem cu cea mai umană sinceritate, nu ar fi târziu a ne dobândi de amici, dacă aţi pipăi odată calea prin care se poate asta, dacă aţi dovedi în practică marinimositatea, despre care atâta vă place, a predica. Insă noi, spunând adevărul limpede, ne cam temem a vă crede d-voastre, deoarece aievea ne-am înţelat. Crezut-au bravii noştri bărbaţi Buteanu şi Dobra, şi căzură jertfă ascuţişului teroristic. Cu adevărat, aţi putea voi înoda aci o scuză, că căzură din furia soldaţilor, sau neghiobia lui Hatvani pricinui aceasta — însă aceasta scuză e deşartă şi fără de temeiu, deoarece nu Hatvani ne înşela pe noi, ci acela întru care voi v’aţi odihnit, căruia voi, cu crezământ deplin, i-aţi pus fericirea voastră în mână, ca să o aşeze pe viitor.
    Acela, care e capul vostru, şi preşedintele ţării ungare, acela, acela,
    vezi ne înşală pe noi, şi acela e Ludovic Kossuth, dupăcum puteţi vedea,
    aci din adusele, şi exdiametro opusele lui două scrisori, semnate cu literile A şi B, cari au de a trece si prin un examen critic european.*)
    Acum oare nu cu drept cuvânt am putea striga cu poetul: „accipe
    nune danaum insidias, et crimine ab uno disce omnes”, — însă noi nu voim să facem salt in concluzele noastre, ci mai dorim să ne convingem dia
    contră, ce iarăş dela voi atârnă.
    Pe scurt: voim iară a vă spune, şi exclamăm: de credeţi în cer un
    Dumnezeu şi pe pământ o patrie, luaţi alte mijloace de a trata cu noi, convinge-veţi deplin, că între noi şi voi armele niciodată nu pot hotărî, însă nu întârziaţi, ca sâ nu se împlinească în voi cuvintele scripturei: „că va întră mirele, şi voi nu veţi avea untdelemn în candelele voastre”.
    Dat în Câmpeni, 15 Iulie 1849.
    Avram Iancu, prefect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend