Ceea ce mi se pare enervant in discuţia despre medicina predată în limba maghiară la UMF Târgu Mureş este pretenţia vorbitorilor, fie Guvern, fie UDMR, că ar fi vorba de educaţie, de şcoală, în toată această poveste politică ordinară. Înfiinţarea liniei maghiare n-are nicio tangenţă cu învăţământul medical, în relaţie cu care ar fi cât se poate de ilogică: la ce folosesc termenii medicali în maghiară? La comunicarea exclusivă cu pacienţi şi medici unguri. Deci, la crearea în România a unui circuit etnic închis în materie de sănătate şi boală, viaţă şi moarte. Şi asta pe banii statului român.

     Zisa maghiarizare a cancerului şi apendicitei vizează alimentarea unui exclusivism arogant printre etnicii maghiari din România. Orice segment din viaţa socială în care accesul „valahilor” poate fi interzis, măcar prin bariera limbii, reprezintă un substitut al graniţelor teritoriale la care visează extremiştii maghiari,  un apel la amintirea dominaţiei limbii maghiare în Austro-Ungaria transleithană, când  fără să ştii ungureşte nu aveai şanse în administraţie, justiţie sau educaţie, fie că erai român, fie că erai slovac, sloven, ucrainean, sârb sau evreu.
De ce face asta acum UDMR nu mă interesează. Dar pedeleului e bine să i se spună ce îşi asumă satisfăcând, ca să rămână la putere,  cererea şantajistă a tovarăşilor de guvern: o nouă umilire a românilor în propria lor ţară.
Un  mizilic, e-adevărat, pe lângă umilinţele de care se plânge dl Băsescu.

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

Integral pe Gândul

Tweet