Doamne Ajuta @Dan.

Ceea ce Mandru Petru vroia sa zica este urmatorul lucru , cat posibil pe scurt.
papa Beatifica un criminal , spalat de “corectul politic “sa pare imaculat. Avea retorica impotriva politicii antievreiesti al lui Horty , dar ura cu inversunare tot ce rea romanesc.

Vizita paistasului Francisc este cu bataie lunga si nu face cinste poporului Roman, ci urmareste interese.

Mai jos un extras din arhivele securitatii referitor la ereticul episcopul ungur Marton Aron la care facea referire confratele nostru Petru Mandru.

“În documentele SSI era considerat, citez: “…unul din conducătorii acţiunii iredentiste maghiare în ţara noastră.”8 Márton Áron se dovedea, aşa cum ni-l prezintă rapoartele SSI, “un duşman neîmpăcat a tot ce este românesc”.9 Înainte de a alege calea spirituală, Márton Áron a luptat în primul război mondial – având gradul de locotenent – în Divizia Secuiască, unitate militară care potrivit tot rapoartelor SSI: “era vestită pentru atrocităţile comise contra românilor.”10 Fusese rănit de trei ori, în luptele de la Doberdo, Pasul Oituz şi Asiago. În anii ’30, episcopul făcea dese deplasări, inclusiv la TârguMureş, răspândind cuvântul Domnului – şi nu numai -, de vreme ce era urmărit îndeaproape de SSI, dar şi de organele specializate din Siguranţa Statului. Ironia sorţii este aceea că, peste ani, dosarul său informativ întocmit de SSI şi de organele specializate din Siguranţa Statului avea să fie preluat de Securitatea statului comunist şi repus în circuitul operativ.””

Complot antistatal la Târgu-Mureş

În 1921, DPS a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizaţia secretă revizionistă “Maghiar Fiatolok”, organizaţie ce avea legături în mai multe oraşe din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleaşi organe de Siguranţă în 1923 la Cluj, complot ce avea ramificaţii la Târgu-Mureş şi Târgu-Secuiesc11. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit în 1937 şi a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din România12 care, aşa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengő din partea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri al Ungariei.

Aceeaşi Preşedinţie a donat tot în 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. În 1939, SSI a identificat o vastă reţea de spionaj maghiar formată din 172 de persoane, care avea drept centre de bază Oradea, Târgu-Mureş şi Satu-Mare cu ramificaţii şi în alte localităţi din ţară. Percheziţiile au scos la iveală o listă cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ şi de propagandă antiromânească, precum şi un post de radio emisie-recepţie ce funcţiona clandestin la Episcopia Reformată din Satu-Mare. În deceniul patru al secolului XX, acţiunile agresive ale spionajului maghiar contra României s-au înmulţit. Acest fapt a reieşit şi dintr-un raport din 1939 al SSI, care arăta că până la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. După cum se poate observa serviciile secrete române şi-au făcut datoria cu consecvenţă şi profesionalism, în ciuda faptului că regele Carol al II-lea (1930-1940) a încercat să şi le subordoneze și să le ignore munca. Rapoartele şi analizele lor n-au fost însă luate în seamă, iar rezultatele acestei ignoranţe dovedite de factorii de conducere s-au văzut în vara anului 1940 când României i-au fost impuse grave amputări teritoriale.

Episcopul Márton Áron – indicativul “P.I.S”

Contraspionajul român nu a putut stabili data exactă la care Márton Áron a fost recrutat de serviciile de informaţii maghiare, deşi anumite acțiuni ale sale l-au adus în atenţia organelor speciale româneşti încă de pe la jumătatea deceniului al treilea al secolului XX. În octombrie 1941, Marton Aron a intrat în legătură cu rezidentul de spionaj al legaţiei maghiare de la Timişoara. A fost momentul în care contraspionajul român nu a mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales că anterior reuşise să procure Codul spionajului horthyst, fapt care a rămas necunoscut maghiarilor pe toată durata războiului, dar care le-a permis românilor să deconspire şi să anihileze o serie de organizaţii şi reţele de spionaj maghiare de pe teritoriul României. Una dintre cele mai importante rețele maghiare de spionaj din Transilvania – cu ramificaţii şi la Târgu-Mureş – a fost cea condusă de episcopul Márton Áron. Informaţiile culese de el personal sau sau de cei din organizaţia sa erau cifrate cu ajutorul cărţii “Piszkos Fred visszatér” (“Întoarcerea mizerabilului Fred”) şi trimise apoi la destinaţie. Indicativul cu care Márton Áron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la 12

Budapesta era permanent fiind format din grupul de litere “P.I.S.” şi reprezenta iniţialele tipografiei la care a fost tipărită cartea de mai sus13. Indicativul cu care Márton Áron trebuia să răspundă era de fiecare dată altul. Prin intermediul Adelei Visnovitz – agentă a spionajului englez – s-a reuşit a se realiza legătura lui Márton Áron cu englezii, episcopul devenind astfel agent dublu, făcând uneori un joc foarte complicat şi încă greu de înţeles şi azi. Prin intermediul Elenei Bindasz, născută la 15 decembrie 1899 la Târgu-Mureş, maghiară de religie ortodoxă (?), Márton Áron a reuşit să afle foarte multe informaţii legate de moralul armatei române, ce vorbesc militarii între ei, ce nemulţumiri au, etc. În același timp, prin intermediul aceleiaşi Bindasz Elena, care ajunge şi ea să o cunoască pe Adela Visnovisz (agenta engleză), Márton Áron a făcut cunoştinţă cu Matei Ioan, cetăţean iugoslav de etnie română, fost aviator în armata iugoslavă şi care se refugiase în România datorită prigoanei germane. Matei îl va pune în legătură pe Márton Áron cu maiorul sârb Boşco Stanoilovici, fost ataşat militar iugoslav în URSS, un filo-englez cu relaţii atât în spionajul englez, cât şi în cel sovietic. Reţeaua lui Márton Áron va creşte foarte mult într-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabilă chiar şi de sabotaje. Elena Bindasz, care la un moment dat este arestată de autorităţile române, va indica sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibillul necesar, însă îl va deconspira cu această ocazie şi pe episcop, ca dealtfel întreaga reţea condusă de el. Reacţia autorităţilor române a fost nuanţată de la caz la caz. Dacă în unele situaţii reţelele maghiare care operau pe teritoriul României au fost anihilate rapid pronunţându-se ani grei de închisoare şi chiar condamnări la moarte, cel puţin în cazul lui Márton Áron nu s-a întâmplat acest lucru. Dacă din diverse raţiuni episcopul (spion) Márton Áron s-a bucurat în perioada interbelică, dar şi în timpul războiului de un tratament cu menajamente, nu acelaşi lucru se va întâmpla după 1948. Comuniştii, care puseseră mâna şi pe arhivele serviciilor speciale române de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeaşi înţelegere pe episcop, ba dimpotrivă, îl vor aresta şi condamna pe viaţă. Eliberat totuși de autorităţile comuniste după mai multe intervenţii excepționale la cel mai înalt nivel, episcopul Márton Áron aflat acum în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia, a continuat să desfășoare – în ciuda posibilităților limitate – acțiuni atât împotriva statului român, cât și a regimului comunist. Personaj charismatic, cu o mare putere de convingere asupra mulțimilor și care se bucura de un respect deosebit în rândul conaționalilor săi, Márton Áron putea polariza oricând o mișcare de rezistență de mare amploare și impact. Aflându-se sub filaj operativ, deplasările și acțiunile sale 13 în Transilvania erau însă strict monitorizate, astfel încât acțiunile sale erau predictibile și drept urmare, au putut fi contracarate. Într-o notă-raport a serviciilor de contraspionaj române din 1947, el era indicat ca făcând parte din agentura Serviciului Maghiar de Informații care opera în România14 .