Satisfacția nereprimată a grofului de viță nouă Tamás Sándor

de Aurel Agache

În general m-am obișnuit de ani de zile cu atitudinea duplicitară a grofilor de viță nouă ce au răsărit în ținuturile unde pe vremuri strămoșii lor erau stăpâni absoluți peste oameni indiferent de limbă sau nația de care aparțineau.

Cuprins de fervoare mistică, premierul Ungariei Viktor Orbán spunea odată
că ”Transilvania este un loc de cult pentru noi și că a veni aici nu înseamnă doar o excursie turistică”

Despre Tamás Sándor mi-am spus părerea și într-un alt context. De ani de zile mă uit cum, manipulând atâta lume, reușește să prospere și să opuleze (de la opulență) într-o zonă săracă, în spiritul imnurilor identitare ce cuprind acele rugăciuni sacrosante adresate divinității spre ajutorarea neamului său atât de greu încercat în ultimul secol.

Călare sau per pedes (sau mai bine zis per-jeepus sau per-suvus, că doar no fi atât de imbecil să meargă pe jos mai mult de 50 de metri de la jeepul sau de la suvul pus la dispoziție) înconjurat de politicieni asemeni lui sau de figuranți ambulanți ce încearcă în mod arhaic să arate prostimii în mod hiperbolic grandoarea unei lumi pierdute în negura istoriei, precum și prestațiile sale actoricești remarcabile cu ocazia înmânării acelor drapele secuiești fiecărei comunități sărăcăcioase din zonă, discursurile naționaliste omniprezente la toate adunările publice mai de soi sau mai arhaice sunt arhicunoscute.

Deunăzi însă în cadrul unei dezbateri televizate la DunaTv (24 ianuarie 2012 emisiunea Közbeszéd) a arătat că este un discipol demn personalitatea lui Tőkés László. Pe lângă faptul că nu respinge ideile mentorului său privind reprezentarea proporţională a minorităţilor în Parlament, specificând faptul că această idee ar fi trebuit totuși dezbătută cu ceilalți actori politici maghiari, el cochetează cu ideile privind reprezentarea etnică indiferent de rangul unei persoane dând ca exemplu Tirolul de Sud unde pe baza proporţionalităţii etnice funcțiile publice – nu numai un post de profesor, dar chiar și pentru femeia de serviciu de la o grădiniță – sunt reglementate, cine și în ce proporţie le ocupă.

O altă idee care a răzbătut este cea a celei mai importante investiții care s-a făcut în ultimii 20 de ani în Secuime și anume recondiționarea a peste 200 de km de drumuri care ar fi o arteră vitală a ținutului de la Chichiș până la Reghin. Deci dacă recondiționarea unor drumuri poate fi contabilizat ca cea mai mare investiție în ultimii douăzeci de ani, cred că e clar cum stăm cu prosperitatea cetățenilor zonei.

Dar ce mi-a atras în mod special atenția a fost șirul următor de fraze:

„În schimb există un alt lucru extrem de important pe care aș dori să-l spun. Aceasta este o problemă de spirit (de atmosferă). Recensământul s-a terminat la sfârștiul lui noiembrie. Rezultatele acestui recensământ arată că s-a inversat o tendinţă veche de un secol, și pentru prima oară după o sută de ani procentul maghiarilor a crescut și pentru prima dată după 100 de ani procentul românilor a scăzut. Acesta este un lucru extrem de important, și în această problemă putem înregistra și include mulți ani, decenii de muncă și tot aici aparțin și investiţiile publice puse în aplicare pentru creșterea standardelor calitative de viaţă.”

Prima oară am crezut că am halucinații!

Este extrem de important faptul că procentul românilor, și așa foarte mic în zonă, a scăzut și cel al maghiarilor a crescut urmare unei munci de ani, de decenii.

Și am stat să mă întreb, oare despre ce fel de muncă vorbește acest grof? Și când a început această muncă de decenii. Suspiciunea mea este că munca aceasta a început în 22 decembrie 1989 când mulțimea dezlănțuită a bătut o grămadă de polițiști majoritatea români și poate ca element psihologic de presiune a fost și uciderea a 7 dintre ei. Deci moartea tatălui meu a reprezentat începutul unui nou trend!

Integral pe blogul lui Aurel Agache

FOTO: Tamas Sandor, captură video

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.