de Liviu Câmpean

Plimbându-mă o săptămână pe străzile din Olanda (Amsterdam, ‘s-Hertogenbosch şi Eindhoven) m-au surprins calmul şi bunul simţ arătat de populaţie. Fie că se află la volan, fie că e în tramvai, pe bicicletă ori în calitate de pieton, bunul simţ nu-l părăseşte pe olandez. Bunul simţ faţă de cel de lângă el şi faţă de societatea în care trăieşte. Iar acesta este însoţit de un calm aproape enervant. Să vezi cum o tânără neatentă intră în faţa unei maşini, şoferul opreşte înainte de a o atinge, iar pe faţa lui, în timp ce stă nemişcat pe scaun, nu i se vede nici un gest, nici o mimică, nu se mişcă nici un muşchi ori rid, nu se aude nici un claxon, nici o înjurătură, este ireal. Aproape că îţi vine să-i întrebi ce au păţit atunci când, tramvaiul ori autobuzul sosind în staţie, ei formează o coadă şi îşi aşteaptă liniştiţi rândul pentru a se urca în mijlocul de transport în comun.
Revenind pe tărâmurile noastre, aceste două calităţi – calmul şi bunul simţ – se pierd chiar şi în această zonă, despre care – a devenit un lait motiv – se spune că ar avea oameni mai civilizaţi decât în alte părţi ale ţării. Dacă gestul prin care un călător (etnic ori cetăţean maghiar – ca să nu se creadă că vorbim despre olteni, moldoveni sau sudişti), aflat în tren trage de uşă ca descreieratul, când lângă aceasta se află un buton care acţionează automat uşa, se numeşte civilizaţie, atunci într-adevăr această zonă este cu un nivel mai sus decât Sudul ţării.
Din păcate, respectul la unii lideri maghiari din zonă – cea despre care se spune că ar fi mai civilizată – începe să dispară. Întorcându-mă de pe meleagurile olandeze pentru un moment nu am ştiut unde mă aflu: în România sau în Ungaria. Iar această nedumerire nu am avut-o din cauza limbii, ci a simbolurilor prezente şi a celor neprezente. În Amsterdam engleza e ca a doua limbă, dar în afară de steagul Olandei nu vezi steaguri ale altor ţări. În Miercurea-Ciuc, în schimb, autorităţile locale şi cele două partide politice maghiare importante (UDMR şi PPMT) au reuşit să se dezică de drapelul ţării de unde îşi iau banii.

Legea arborării drapelelor (75 din 16 iulie 1994) spune la articolul 2, lit. a) şi b) ,,Drapelul României se arborează în mod permanent: a) pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice; b) la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură“.
Cele două partide dau dovadă de un asemenea bun simţ şi respect încât ignoră cu desăvârşire această lege, neavând arborat drapelul României, iar PPMT şi-a arborat, mai nou, chiar drapelul Ungariei (cu tot cu stemă, ca să nu mai zică primarul din Mădăraş că nu e al Ungariei).
Autorităţile locale – Consiliul local şi Primăria – au găsit soluţia ideală de a se distanţa de drapelul ţării din care îşi iau salariile. De a separa drapelul secuiesc de cel românesc. După ce pe platou au arborat drapelul secuiesc la loc de cinste, în urmă cu vreo două luni au răsărit 3 catarge lângă Casa de Cultură veche (Teatrul Municipal). Pe două dintre acestea au fost arborate drapelul secuiesc şi cel al oraşului. Abia după aproape două luni a apărut şi al treilea: cel al Uniunii Europene. În acelaşi timp, drapelul României a fost pus lângă Monumentul Ostaşului Necunoscut, ascuns, parcă, printre copacii de la marginea parcului mare.

Se vorbeşte despre respectarea reciprocă a tradiţiilor şi a limbii. Ce fel de respect reciproc este atunci când zona de promenadă a zonei reabilitate din Miercurea-Ciuc a fost umplută cu inscripţia Csikszereda? Măcar în semn de respect pentru românii din oraş puteau să arunce, pe ici pe acolo, şi câte un Miercurea-Ciuc; căci şi românii plătesc taxe şi impozite în acest oraş; iar bunul simţ ne spune că trebuie să respecţi societatea în care trăieşti, care se supune legilor României, nu ale lui Raduly Robert, ale lui Toro Tibor ori ale lui Papp Elod.

Asemenea gesturi ale unor cetăţeni (subliniez,din partea unor cetăţeni, căci alături de aceştia sunt foarte mulţi etnici maghiari şi români care s-au dezis de aceste gesturi, să le numim, ciudate) nu fac altceva decât să adâncească şi mai mult faliile din societate şi relaţiile interetnice. Iar lipsa de respect din partea politicienilor maghiari (indiferent dacă sunt de la UDMR sau PPMT) faţă de simbolurile ţării, faţă de etnicii români alături de care trăiesc nu poate aduce respectul reciproc.
Când tu, ca ales (local), oferi cetăţenilor de rând asemenea exemple de nesupunere faţă de principii, faţă de legi, atunci eu, ca cetăţean, de ce să respect societatea în care trăiesc? Şi astfel începe haosul, fiecare face ce vrea, căci suntem în democraţie şi avem drepturi! Mai puţine obligaţii…

Sursa: Informația Harghitei

Tweet