Intelectual cu idei progresiste, sasul Stephan Ludwig Roth a militat pentru egalitatea în drepturi a naţiunii române cu celelalte naţiuni din Transilvania. S-a născut la 24 noiembrie 1796, la Mediaş, în judeţul Sibiu.

Vezi și Istoricul Vasile Lechințan: 15 martie 1848 înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare pentru români

A urmat şcoala primară în Mediaş iar în 1816 şi-a încheiat clasele gimnaziale la Sibiu. Între 1817 şi 1820 a făcut studii superioare de teologie la Tubingen şi a urmat, suplimentar, cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a obţinut titlul de doctor al universităţii din Tubingen, cu teza ”Esenţa statutului”, o lucrare revoluţionară pentru acele vremuri. Între 1818-1820 a fost colaborator al pedagogului elveţian Johann Heinrich Pestalozzi, unde şi-a însuşit ideile iluminismului, dar şi pe cele ale tezei ”egalităţii limbilor şi naţionalităţilor”, potrivit http://www.itc-cluj.ro/ şi ”Dicţionarului biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).

Întors în Transilvania, a fost numit profesor şi director al liceului săsesc din Mediaş. A fost înlăturat în 1834, pentru convingerile sale.

A condamnat în 1842, legea deznaţionalizării, care prevedea introducerea limbii maghiare ca limbă oficială. În studiul intitulat ”Lupta pentru limbă în Transilvania” (”Der Sprachenkampf in Siebenbürgen”), Stephan Ludwig Roth consemna: ”S-ar putea ca domnii din Adunarea reprezentanţilor de la Cluj să fi conceput o limbă de cancelarie şi acum să se bucure că au adus pe lume un copil – nu este necesar să proclami o limbă drept limbă a statului. Deoarece o limbă a statului aveam deja. Nu este germana, dar nici maghiara, ci valaha! Oricât ne-am suci şi ne-am învârti noi, naţiunile reprezentate în Dietă, nu putem schimba nimic (…). Dacă vorbim despre o limbă generală a ţării, credem că nimeni nu se referă la o alta decât la cea valahă (…). Această situaţie nu poate fi negată. Cum se întâlnesc doi tovarăşi de naţionalităţi diferite, care nu ştiu unul limba celuilalt, cum apare limba valahă ca al treilea tovarăş, pe post de translator.” (”Dicţionar biografic de istorie a României”, Editura Meronia, 2008).

A participat la Marea Adunare de la Blaj din 3-5 mai 1848, căreia i-a dedicat o serie de articole şi a devenit un susţinător consecvent al colaborării româno-săseşti. Unul dintre articole purta titlul semnificativ ”Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (”Adunarea românilor de la Blaj”), în care nu a folosit termenul german, uzual pe atunci, “Walachen” pentru “români”. Într-o scrisoare adresată lui George Bariţiu, din 20 martie 1848, Roth sublinia: ”Pentru mine, diversele naţionalităţi nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată şi pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”, potrivit http://www.itc-cluj.ro/.

A prezidat adunarea Asociaţiei tineretului german din Transilvania desfăşurată la Mediaş (12-16 august 1848), fiind ales preşedinte ale acesteia pentru doi ani. La 21 octombrie 1848, comitele sas l-a numit în Comitetul de Pacificaţiune format din reprezentanţii românilor şi ai saşilor. La 1 noiembrie, la propunerea Universităţii naţionale săseşti, generalul Puchner l-a numit comisar imperial plenipotenţiar pentru 13 sate ale comitatului Cetatea de Baltă, din care autorităţile maghiare fugiseră. La 21 noiembrie a fost numit adlatus (adjunct) al administratorului provizoriu al comitatului Cetatea de Baltă, stabilindu-şi reşedinţa la castelul din comitat. A colaborat cu Ştefan Moldovan, care îndeplinea aceeaşi funcţie din partea românilor, şi cu Vasile Moldovan, prefectul Legiunii a III-a.

În ianuarie 1849, în faţa ofensivei maghiare, s-a retras la parohia sa de la Moşna, judeţul Sibiu, beneficiind de o scrisoare de protecţie eliberată de generalul Iosif Bem, însă la 21 aprilie a fost arestat din ordinul comisarului guvernamental maghiar Csanyi Laszlo, şi încarcerat la Cluj. Condamnat de un ”tribunal de sânge”, cărturarul sas a fost executat la 29 aprilie/11 mai 1849, la Cluj, potrivit lucrării ”Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)” (vol. I, TOM VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Sursa: AGERPRES

FOTO: Monumentul Gloria de pe Câmpia Libertăţii, Blaj; bustul lui Ştefan Ludwig Roth. Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.